Specialiştii considerau mai demult că meteoriţii se vaporizau pur şi simplu când intrau în coliziune cu un corp celest ca Luna, scrie Agerpres.

Dar lucrările publicate în revista britanică Nature Geoscience ar putea să-i oblige să-şi revizuiască opinia despre compoziţia satelitului natural al Terrei.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

iRENE, primul „administrator de bloc” creat cu AI, îţi ...

Descoperirea misterioasă de sub Antarctica. Curg teoriile conspiraţiei ...

Olivina şi spinelul, două minerale relativ rare, au fost descoperite în numeroase cratere lunare, dar cvasiinexistente în altă parte decât la suprafaţă. Prezenţa lor a fost atribuită deci, logic, şocului violent al asteroizilor care le-ar fi făcut să apară din subsolul lunar.

Olivina şi spinelul din compoziţia curentă a asteroizilor şi meteoriţilor au fost găsite în craterele Copernic, Theophilus şi Ticho, care au diametrul de circa 100 km.

Cercetători chinezi şi americani au simulat pe computer formarea unor astfel de cratere. Şi, potrivit calculelor lor, un asteroid care se aabate asupra Lunii cu mai puţin de 12 km/secundă ar fi doar fragmentat şi deformat de şoc, dar nu s-ar evapora. Astfel ar fi găsite urmele lor acolo.

Or, circa un sfert din impacturile lunare s-au produs cu viteze inferioare.

Potrivit unuia dintre autori, Jay Melosh de la Universitatea Purdue din statul american Indiana, aceasta ar rezolva enigma expusă de studii precedente care demonstraseră că cratere de felul lui Copernic nu aveau o talie suficientă pentru a exhuma roci conţinute în adâncul Lunii.

Experţii în planetologie ar trebui deci să fie atenţi să nu se servească de compoziţia craterelor lunare pentru a deduce că acesta ar fi interiorul Lunii, care ar putea foarte bine să nu fie olivină, a declarat el pentru AFP.

Dar într-un comentariu separat publicat de Nature, Erik Asphaug, de la Universitatea americană din Arizona, estimează că craterul Copernic prezintă multe semne de impacturi cu mare viteză, un scenariu care se împacă greu cu noua teorie apărată de Jay Melosh şi de echipa sa.

El emite o ipoteză şi mai îndrăzneaţă: de ce spinelii descoperiţi pe Lună nu ar proveni de pe Pământ ?

De fapt, în urmă cu miliarde de ani, coliziuni de asteroizi pe Terra ar fi fost capabile să proiecteze sfărâmături până la Lună, cu o viteză suficient de redusă (2 km/s) pentru ca aceste roci terestre să se depună intacte pe ea.

‘Această ipoteză sugerează încă o explicaţie prezenţei spinelilor pe Lună: ei ar fi depuneri provenite din mantaua Terrei’, scrie Erik Asphaug.

Pe Pământ, spinelul şi olivina sunt la originea unor pietre preţioase, ca peridotul.