Mircea Dinescu surprinde cu o nouă declaraţie explozivă: N-am vrut certificat de revoluţionar, e o plastografie ordinară. Degeaba se joacă Liiceanu cu ghemul evenimentelor!

Mircea Dinescu surprinde cu o nouă declaraţie explozivă.  Acesta spune că este împăcat cu trecutul lui, iar în zilele Revoluţiei a fost mânat de curaj şi de dorinţa de a scoate oamenii în stradă. Poetul subliniază, de asemenea, că nu are nevoie de o dovadă scrisă a implicării sale şi nu doreşte recompense.

Mircea Dinescu surprinde cu o nouă declaraţie explozivă: N-am vrut certificat de revoluţionar, e o plastografie ordinară după certificatul de ilegalist

Am avut, totuşi, curajul de a anunţa fuga dictatorului ca să iasă lumea din case. Sigur că astăzi unii au îndoieli, şi chiar domnul Gabriel Liiceanu se joacă cu „ghemul încâlcit al acelor evenimente“, încercând să-mi croşeteze alt pulover decât cel pe care îl purtam atunci. I-aş face cadou acel pulover cu condiţia să-mi dea la schimb pijamaua cu dungi în care s-a auto-arestat la domiciliu chiar în acea zi.

Fiindcă certificatul cu pricina e o plastografie ordinară după certificatul de ilegalist. Din pricina căruia mulţi găinari, care au dormit pe ei în anii ʼ40, au avut apoi pensii babane, s-au mutat în cartierul Primăverii şi au călătorit gratis cu trenul. Cum a spus o dată poetul suprarealist Ştefan Roll, care chiar luptase în ilegalitate: „Puţini am fost, mulţi am rămas!“, a spus Dinescu pentru sursa citată.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

De ce a vrut Dinescu să studieze Facultatea de Ziaristică

Alte articole

FOTO EXCLUSIV Gabriel Liiceanu, așa cum nu l-ai mai văzut niciodată! Cum arată filosoful român la 84 de ani, surprins în pantaloni scurți la o tarabă de legume

Gabriel Liiceanu, chiriașul preferat al statului. Are mai multe contracte de închiriere cu RA-APPS pentru care plătește chirii de 3 ori sub prețul pieței

Cred că pe Wikipedia prima frază a biografiei mele romanţate sună cam aşa: „Mircea Dinescu a absolvit Facultatea de Ziaristică a Academiei «Ştefan Gheorghiu»“. Carevasăzică, mai întâi am absolvit Facultatea de Ziaristică şi pe urmă m-am născut şi m-am apucat de scris. Alţii au afirmat că Facultatea ar fi fost pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Iniţial, a funcţionat la Universitate şi apoi au mutat-o în poala lui Ştefan Gheorghiu. Păi, întreaga Românie era sub tutela CC al PCR, că doar la Facultatea de Filosofie din Bucureşti nu predau alb – gardiştii. Când am terminat liceul, am dat la teatru şi am căzut cu brio. Eram cam sâsâit. La proba de dans m-am bâţâit penibil, iar când şefa comisiei m-a întrebat cine sunt autorii poeziilor pe care le-am recitat şi am răspuns că sunt scrise de mine, a ţipat că sunt un cabotin şi că poezia „Sunt tânăr, Doamnă“ e, poate, o traducere din Baudelaire. Drept care m-a zvârlit afară pe scări, nu înainte de a-i mulţumi pentru compliment. Aşa am ajuns să fac armata la MAI, la Slatina, unde poetul graţios învăţa la poligon cum să omoare oameni: „Foc în aer, foc în picioare, foc în plin!“.

Citeşte şi: Mircea Dinescu îl desfiinţează pe Gabriel Liiceanu: „Ce copită de măgar l-a lovit în falcă de a revărsat asupra poetului atâtea zoaie?”