Misterele „bisericii lăutarilor”

Ionescu-Gion zice însă că denumirea i s-ar trage de la numele mai vechi al Bucureştioarei, pârâul azi închis sub platoşa oraşului, care căra mizeriile mahalalei în apa mai largă a Dâmboviţei. Cât de „căinată” va fi fost în vremea existenţei ei bisericuţa ridicată de Nicolae Ceauşul Bozianu şi nevasta lui, Stanca, pe la 1730 nu avem de unde şti… Ştim însă că la 1891, pe când Pache Protopopescu (Emanoil Protopopescu-Pake, primar între 15 iunie 1888 – 18 decembrie 1891) semna demolarea ei, pentru a se face loc bulevardului Carol, mult au tânguit-o lăutarii Bucureştilor. Nu de alta, dar era biserica lor de hram şi-aici veneau de se închinau Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfânta Vineri cea din basme şi iznoave, care era patroana lor spirituală.

Despre ctitori avem ştire din pisania bisericii, care, din fericire, se păstrează la Muzeul Naţional de Artă. Ctitorul, Nicolae Bozianu, era ceauş de aprozi. Piatra de temelie a lăcaşului de cult s-a pus la 23 octombrie 1731. Era chiar la începutul celei de a doua domnii în Valahia a lui Constantin Mavrocordat, domnul fanariot. Iar când Caragiale pomenea Biserica Caimatei în „Articolul 214″……………..

Citește articolul integral pe ANTENA SATELOR

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată