Misterele Paştelui: Lumina Sfântă de la Ierusalim, miracol sau înşelătorie? VIDEO

Aprinderea Sfintei Lumini este considerată de Biserica Ortodoxă o minune publică, întrucât este văzută de toată lumea şi este verificată. Ea se aprinde miraculos la Sfântul Mormânt, în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-13.30, în timpul Vecerniei Mari. Flacără se aprinde numai la ortodocşi, „ca o dovadă incontestabilă că numai ei păstrează dreaptă credinţa apostolică”, spun preoţii.

Sfântul Mormânt este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de poliţişti civili necreştini – un arab, un turc şi o autoritate israeliană. Ei verifică toate obiectele din interior, să nu existe nicio sursă de foc, şi îl controlează şi pe arhiereul grec care presară vată pe mormântul Domnului. Apoi, se sting toate luminile şi se închide uşa Sfântului Mormânt cu două sigilii. Uşa Mormântului este păzită de gardieni până când se aprinde Sfânta Lumină.

Când vine momentul ca Patriarhul să intre în Sfântul Mormânt, acesta este verificat de poliţiştii necreştini, ca să nu aibă la el o sursă de foc. Apoi, el intră în Mormânt, însoţit de un arab musulman. După 15-20 de minute de rugăciune, lumea din biserică observă o lumină puternică, ca un fulger, care coboară prin cupola mare a Bisericii şi care intră în Sfântul Mormânt, aprinzând vata presărată pe lespede. Se spune că, timp de câteva minute, vata nu arde, iar patriarhul o adună cu mâinile, o pune apoi în două cupe de aur cu găuri şi iese în Capela Îngerului, prima începere din Sfântul Mormânt. Aici, aprinde două buchete de câte 33 de lumânări, iar cupele le dă, pe geam, la doi diaconi ortodocşi. În cele din urmă, Patriarhul iese în biserică cu cele două buchete de lumânări şi împarte focul tuturor celor prezenţi, strigând „Veniţi de luaţi lumină”. Oficialii popoarele creştine aduc apoi Lumina Sfântă în ţările lor, care este împărţită la biserici şi apoi la oamenii prezenţi la slujba de Înviere.

Minunea a fost descrisă în mai multe scrieri, începând cu secolul al IV-lea d.Hr., însă primul documentar asupra ei a apărut în 1106, în scrierile călugărului rus Daniel.

Alte articole

Atleta olimpică a murit la 33 de ani, după ce iubitul ei i-a dat foc în faţa celor două fetiţe. „Nu am văzut niciodată atâta cruzime”

Mai ceva ca în filmele indiene! Șase copii au rămas fără casă, după ce mătușa lor i-a dat foc. Femeia era geloasă pe frumusețea nepoatei ei de 12 ani. „Spunea că-i fură bărbații”

Scepticii Luminii Sfinte există încă de pe vremea când Ierusalimul era condus de musulmani, însă ei au tolerat fenomenul, întrucât pelerinii veniţi la Sfântul Mormânt aduceau venituri mari oraşului.

După ce Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţii ortodocşi, iar minunea nu s-a mai produs. Odată cu dispariţia miracolului, au dispărut şi pelerinii şi banii aduşi de aceştia, iar regele Baudouin a decis să le permită preoţilor ortodocşi să revină la Biserica Sfântului Mormânt. Acest lucru a dus întărit părerea scepticilor.

Un cercetător grec oferă o explicaţie ştiinţifică a Sfintei Lumini. Michael Kalopoulos spune că preoţii impregnează lumânările cu fosfor alb, care nu poate fi văzut cu ochiul liber. De ce apelează la fosfor? Pentru că acesta, la contactul cu aerul umed, ia foc spontan. Cercetătorul a făcut chiar o demonstraţie la televiziune greacă, pentru a explica fenomenul aprinderii lumânărilor îmbibate cu fosfor.

Pentru a amâna aprinderea lor, ele pot fi înmuiate într-un solvent organic, iar fosforul se aprinde abia după ce solventul se evaporă în aer. Michael Kalopoulos precizează că proprietăţile fosforului sunt cunoscute încă din antichitate, fiind folosit de magicienii din Caldeea.

În 1238, Papa Gregorie al IX-lea a denunţat Lumina Sfântă ca înşelătorie.

Unii greci, precum scriitorul Adamantios Korais, au criticat vehement fenomenul, spunând că este o fraudă religioasă a preoţilor înşelători, un „miracol” pentru profitori.

Scepticul rus Igor Dobrokhotov a analizat dovezile miracolului, inclusiv sursele antice şi fotografiile şi filmele contemporane. El a arătat diversele contradicţii în povestea Luminii. Dobrokhotov, dar şi alţi cercetători, citează jurnalele arhiereului Porfire (1804-1885), în care acesta scrie că preoţii din Ierusalim ştiu că Lumina Sfântă este o fraudă.

Nimeni nu ştie, însă, ce se întâmplă cu adevărat în Sfântul Mormânt, în momentul în care se aprinde Lumina, în afară de Patriarhul care se află înăuntru. Credincioşii vor continua să creadă în această minune, întrucât pentru ei, credinţa adevărată nu are nevoie de de dovezi.