Misterul dispariţiei celei mai mari civilizaţii antice, rezolvat de un cercetător român

Egiptul şi Mesopotamia sunt cele mai cunoscute civilizaţii antice ale lumii, însă cea mai mare dintre ele a fost civilizaţia Indusului sau Harappa. Aceasta se întindea pe un teritoriu de peste un milion de kilometri pătraţi, pe câmpiile fluviului Indus, de la Marea Arabiei la Gange, iar populaţia sa reprezenta 10% din cea mondială. Cel mai cunoscut oraş al său este Mohenjo-daro.

Civilizaţia Indusului a început să se dezvolte acum 5.200 de ani, însă s-a dezintegrat în urmă cu 3.900-3.000 de ani. Populaţia a abadonat oraşele şi a migrat în est.

„Antichitatea ştia despre Egipt şi Mesopotamia, dar civilizaţia Indusului, care a fost mult mai mare decât acestea două, a fost complet uitată până în anii 1920”, a declarat cercetătorul român Liviu Giosan, geolog la Woods Hole Oceanographic Institution din Massachesetts, SUA. „Sunt atât de multe lucruri pe care nu le ştim încă despre această civilizaţie”, a mai spus Giosan.

În urmă cu un secol, cercetătorii au început să descopere diverse ruine ale aşezărilor civilizaţiei Harappa, de-a lungul fluviului Indus şi al afluenţilor săi, precum şi în regiunea deşertică imensă de la graniţa Indiei cu Pakistanul. S-au găsit dovezi ale unor oraşe sofisticate, legături maritime cu Mesopotamia, rute interne de comerţ, artă şi o scriere încă nedescifrată.

„Aveau oraşe construite în caroiaje, cu o canalizare foarte bună, care nu s-a mai întâlnit până pe vremea romanilor. Aveau o societate mai democratică decât Egiptul sau Mesopotamia – nu au fost construite structuri mari pentru personalităţile importante precum regii sau faraonii”, explică Giosan.

„Până acum, au existat o mulţime de speculaţii legate de această cultură antică misterioasă şi râurile care îi dădeau viaţă”, mai spune cercetătorul român.

Giosan şi colegii său au reconstruit terenul cu câmpii şi râuri unde s-a dezvoltat civilizaţia Harappa, iar descoperirea lor rezolvă misterul dispariţiei acestei mari culturi.

„Cercetarea noastră arată că schimbările climatice au fost cele care au dus la prăbuşirea unei civilizaţii întregi„, explică Giosan.

Cercetătorii au analizat datele satelitare despre terenul influenţat de Indus şi de râurile din apropiere şi au colectat mostre de sedimente de pe coasta Mării Arabiei până pe văile Punjabului şi deşertul Thar.

După ce au colectat dovezile geologice, cercetătorii au putut afla mai multe despre migraţia înspre est a populaţiei şi declinul civilizaţiei Harappa.

În zonă treceau doar râuri hrănite de ploile musonice. Iniţial, râurile alimentate de musoni provocau inundaţii devastatoare. De-a lungul timpului, musonii au slăbit în forţă, permiţând dezvoltarea agriculturii şi civilizaţiei de-a lungul râurilor.

„Insolaţia – energia solară primită de Pământ de la Soare – variază în cicluri, care au un impact asupra musonilor. În ultimii 10.000 de ani, emisfera nordică a avut cea mai mare insolaţie în urmă cu 7.000-5.000 de ani, iar de atunci este în scădere. Clima de pe Terra este condusă de Soare, iar sezonul musonic este afectat de o insolaţie mai mică, ducând la o forţă mai mică a ploilor. Acest lucru înseamnă că în regiunile afectate de musoni a plouat din ce în ce mai puţin”, explică Giosan. În cele din urmă, râurile alimentate de musoni au rămas cu prea puţină apă şi s-au uscat, iar oamenii au trebuit să plece. De-a lungul secolelor, populaţia Harappa s-a mutat înspre bazinul Gangelui.

„Oraşele mari au dispărut, însă comunităţile mici agriculturale au supravieţuit. Mare parte din arta urbană, precum scrierea, a dispărut, dar agricultura a continuat şi chiar s-a diversificat”, mai spune cercetătorul român.

Studiul a apărut în ediţia online de pe 28 mai a revistei Proceedings of the National Academy of Sciences.