Moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aduse la Constanţa

Relicvele au fost donate de cardinalul Dionigi Tettamanzi, arhiepiscop emerit de Milano (Italia), şi vor fi depuse definitiv, spre închinare, în lăcaşul de cult creştin-ortodox constănţean, potrivit purtătorului de cuvânt al Arhiepiscopiei, Călin Gavrilaş.

Miercuri, Biserica „Sf. Mare Mc. Gheorghe” din Constanţa îşi va prăznui hramul, prilej pentru arhiepiscopul Teodosie de a săvârşi aici Slujba Sfintei Liturghii, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (270 – 303) este un sfânt megalomartir, pomenit de toate Bisericile creştine tradiţionale, pe data de 23 aprilie. Potrivit izvoarelor istorice, s-a născut în Capadocia (Asia Mică), într-o familie creştină, tatăl său fiind general roman. La vârsta de 30 de ani a devenit, la rândul său, general în armata împăratului Diocleţian (284 – 305). Sfântul Gheorghe s-a ridicat împotriva hotărârilor anticreştine ale Consiliului de la Nicomedia (Asia Mică) din 303, fapt ce i-a adus persecuţii din partea lui Diocleţian. A suferit supliciul martirajului fiind torturat, otrăvit şi mai apoi decapitat.

Cercetările istorice mai recente afirmă că Sfântul Gheorghe a murit ca martir în Palestina, în cetatea Diospolis, lângă Lidda (Lodd), cu puţin timp înaintea domniei lui Constantin. Eusebius, episcop al Cezareei din Palestina şi apologet creştin, îl menţionează ca martir atunci când relatează despre Consiliul de la Nicomedia (303).

Alte articole

Mesaje și urări de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri și felicitări pentru cei care își sărbătoresc onomastica

Calendar ortodox 23 aprilie 2025. Sfântul Gheorghe, cruce roşie. De ce se pun crenguţe de salcie la porţi, iar chipul ursitului se vede oglindit într-un vas cu apă

În ţara noastră, Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Armatei Române, fiind totodată unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Există numeroase oraşe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel.

Imaginea Sfântului Gheorghe ucigând balaurul este prezentă şi pe steagul Moldovei medievale, trimis de Ştefan cel Mare la Mănăstirea Zografu, de la Muntele Athos. În tradiţia populară, Sfântul Gheorghe este patronul măcelarilor, agricultorilor, călăreţilor, fermierilor şi al bolnavilor de lepră.

Praznicul Sfântului Gheorghe este asociat cu începutul verii pastorale, aşa cum Sfântul Dumitru anunţă încheierea acestui sezon.

Tot tradiţia populară spune că există o înţelegere cosmică între Sân-George şi Sânedru: când cântă broaştele pentru prima dată în an, Sân-George ia cheile de la Sânedru pentru a ‘deschide’ drumul vegetaţiei la viaţă. De Sfântul Gheorghe se împodobesc casele cu plante care simbolizează renaşterea naturii.

Ajunul sărbătorii, 22 aprilie, este cunoscut sub numele de Sângiorzul vacilor sau Alesul şi este sărbătoarea ciobanilor. Obiceiul marchează începutul anului pastoral când, potrivit tradiţiei, se aleg ciobanii, miei şi locul viitoarei stâne. Tot atunci se pregătesc oile pentru muls şi se prepară primul caş.

Tot în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, se crede că spiritele malefice şi strigoii umblă noaptea prin gospodării pentru a fura mana laptelui de la vaci. Prin tradiţie, spiritele rele pot fi alungate cu ajutorul unor plante precum usturoiul, rugul de măceşe, pelinul, rostopasca sau leuşteanul. De asemenea, gospodarii obişnuiau să aprindă focuri rituale, cântau din bucium, produceu zgomote şi săvârşeau pomeni, pentru îmblânzirea morţilor deveniţi strigoi.