Monica Iacob Ridzi, încarcerată la Spitalul Penitenciar Jilava, a publicat pe blogul ei „Poezie despre viaţă”, cu care a câştigat premiul al doilea la concursul „Poezie de puşcărie. Fostul ministru subliniază pe pagina sa că doar scriind reuşeşte să „evadeze”, să se simtă aproape de familie şi să uite de durerile fizice.

„Poezia pentru care am obţinut locul al doilea la concurs, intitulată «Poezie despre viaţă», este emoţie şi gând. Gândurile care mă frământă de când sunt în penitenciar. Am scris-o la începutul lui martie, în primele zile la Spitalul Jilava. Acum ar putea fi puţin altfel, dar atunci, în urmă cu mai bine de trei luni, aşa a fost. De atunci am scris sute de pagini: poezie, proză, cererea de graţiere, gândurile mele…”, scrie Monica Iacob Ridzi pe blogul ei, unde a şi publicat poezia.

Alte Articole

Vestea tristă a dimineții. Din păcate, Alexandru Arșinel...

Dosarul Colectiv, la şase ani de la tragedie. Avocaţii cer ...

CCR a respins sesizarea Ancăi Dragu privind remanierea miniștrilor ...

Fostul ministru spune despre scris că este singura ei cale de a „evada” şi că o face să se simtă mai aproape de familie.

„Din când în când fac pauză şi mă aşez pe pat, sperând că durerile cumplite pe care le resimt să se atenueze. Când simt că pot să mă ridic, continui să scriu. Aşa reuşesc să «evadez» şi să mă simt aproape de copiii mei, de soţul meu, de familia mea. Scriind”, afirmă Ridzi pe blogul personal, adăugând că doar aşa a reuşit să nu-şi piardă speranţa în cele 120 de zile de când a fost încarcerată, în urma condamnării.

„Nu am încetat să sper că în România anului 2015 voi găsi, la cel mai înalt nivel, omenia care ne-a lipsit în ultimii 10 ani. Nu am încetat să sper că în România anului 2015 există iertare. Sunt obligată să trăiesc cu această speranţă. Cu speranţa unui gest de clemenţă, care-mi va permite să-mi strâng copiii în braţe, tot timpul”, spune Monica Iacob Ridzi.

„Poezie despre viaţă” este scrisă de mână, pe două pagini, are zece strofe de patru sau şase versuri, în care Monica Iacob Ridzi vorbeşte despre condamnarea sa, despre dragostea pe care le-o poartă celor doi copii, care o fac să reziste, despre boală şi durerile pe care le îndură.

Citeşte şi Momente critice pentru Monica Iacob Ridzi în închisoare. Ce i-a cerut unul dintre fiii ei – VIDEO

„Dau vieţii mele scurt răgaz/Un ceas/ Sunt stâncă, munte şi zăgaz/Nu voi ceda ce mi-a rămas”, este prima strofă a poeziei fostului ministru al Tineretului.

„Nu a contat că sunt un om drept/Că niciun leu nu am luat/Că nimeni nimic nu mi-a dat/Că atribuţiile mi le-am respectat/ (…)/Nu a contat că sunt un om nevinovat/Nu a contat că sunt un om bolnav/ Nu a contat că doi copii mici rămân fără mamă/(…) Gândul îmi zboară spre cei doi copii ai mei/Cei doi îngeraşi, Maria şi Andrei./Cu gândul la ei încerc să rezist/Deşi inima-mi plânge şi sufletul îmi este trist/Mă simt tot mai rău, slăbită, fără puteri/Îmi vine să plâng, am mari dureri/Încerc să rezist, dar îmi e foarte greu/Dacă voi muri mă rog ca de cei doi copii să aibă grijă Dumnezeu”, sunt alte două strofe din poezia lui Ridzi.

În urmă cu o săptămână, Monica Iacob Ridzi a obţinut premiul al doilea la concursul „Poezie de puşcărie”, la secţiunea „Poezie femei”, ea purtând proteze la picioare la decernarea premiilor, scria pe Facebook scriitorul Dan Mircea Cipariu, preşedintele juriului.