Dacă doi oameni ar fi cântat la fluier într-un câmp, celelalte persoane din jurul lor ar fi auzit un efect ciudat, spune Steven Waller, un cercetător de la Rock Art Acoustics SUA, specializat în proprietăţile acustice ale siturilor arheologice. La un moment dat, undele de sunet produse de fiecare muzician le-ar "şterge" pe celelalte, existând locuri unde sunetul este atenuat.
Acest model al punctelor silenţioase ar fi inspirat Stonehenge, a declarat Waller, joi.
Teoria este speculativă, însă experimentele din ziua de azi dezvăluie că felul în care sunt aşezate ruinele de la Stonhenge şi din alte cercuri din piatră chiar mimează iluzia cântăreţilor la fluier. Pietrele blochează suntele făcute în centrul cercului.
Pentru a-şi susţine teoria, Waller atrage atenţia asupra miturilor care leagă Stonehenge de muzică, precum numele tradiţional pentru cercurile de piatră din Marea Britanie: "pietrele fluierarilor". Una din legendele Stonehenge spune că monumentul a fost creat când doi fluierari magicieni au atras mai multe fecioare în câmp, pentru a dansa, şi apoi le-au transformat în pietre.
facebook
twitter
