Cântăreaţa de muzică uşoară Lucky Marinescu a murit, la 10 ianuarie, la vârsta de 83 de ani. Lucreţia „Lucky” Marinescu a fost o interpretă de muzică uşoară şi moderatoare de televiziune. În anul 1940 familia ei s-a stabilit la Cluj-Napoca, scrie news.ro. Artista şi-a făcut studiile la Liceul „Sfânta Tereza”, după care a urmat cursurile Conservatorului „Gheorghe Dima”. A lucrat la Teatrul de Operetă şi mai apoi la Teatrul „Contantin Tănase” din Bucureşti. În anul 1954 a fost angajată la Teatrul „Savoy” din Bucureşti şi a debutat în spectacolul „Magazinul de stat”, cu Nicolae Stroe şi Zizi Şerban. Este cunoscută pentru interpretare unor piese precum „Replici” – compusă de Laurenţiu Profeta, pe care a cântat-o în duet cu Cornel Constantiniu, şi „Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie”. Lucky Marinescu a lansat albumele „Melodii de neuitat” (1999), „Cele mai frumoase melodii” (2000), „Cântec drag” (2003), „Nu mă uita, Lucky” şi „Cuvinte de iubire” (2008).

Citeşte şi Avem certificatul de deces al lui Andrei Gheorghe. Moartea jurnalistului este învăluită în mister VIDEO

Alte Articole

Cântăreață scuipată, înjurată și dată afară de la filmările ...

Naomy a murit la vârsta de 47 de ani. Cântăreața transgender ...

Istoricul şi filosoful Neagu Djuvara a murit, pe 25 ianuarie, la vârsta de 101 ani. Neagu Djuvara, a cărui viaţă fabuloasă s-a intersectat cu momentele decisive din istoria României din ultimul secol, înflăcărat liberal şi unul dintre cei mai expresivi urmaşi ai aristocraţiei româneşti, a fost una din personalităţile postdecembriste care a vorbit cel mai mult, mai bine şi cu patos autentic despre România şi blazonul ei. Un susţinător al cercetărilor referitoare la istoria românilor, preocupat, în special, de filosofia istoriei, Neagu Djuvara a scris 20 de volume, de specialitate şi memorii, între care se numără „Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor'” (Paris, 1975), premiată de Academia Franceză în 1976, „Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne” (1995), „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, seria Istorie” (1999) şi „Amintiri din pribegie” (2005). Numele său apare pe mai multe volume colective, precum „Aromânii: istorie, limbă, destin” (1996, 2012) şi „Cărţile care ne-au făcut oameni” (2010).

În 2006, a fost decorat cu Ordinul Naţional ”Servicul Credincios” în grad de Mare Cruce, iar în 2010, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, l-a decorat cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer. Pe 9 august 2016, lui Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, iar la finalul lunii martie a acestui an, a primit premiul de Excelenţă la cea de-a XVI-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural.

Sculptoriţa Geta Caragiu, sora mai mică a actorului Toma Caragiu, a murit pe 13 martie, la vârsta de 88 de ani. Geta Caragiu a fost profesoară la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia sculptură, unde i-a avut printre elevi pe Aurel Vlad, Adrian Ioniţă, Ion Mândrescu, Gheorghe Zărnescu, Liviu Brezeanu. Este autoarea a numeroase lucrări de sculptură de for public, din care cităm, printre altele, „Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul” din Oradea, amplasată în 1994 în Piaţa Unirii din Oradea; Bustul lui Grigore Antipa, inaugurat în 1995 în Municipiul Tulcea sau statuia istoricului Vasile Pârvan, amplasată în faţa Muzeului Judeţean de Istorie din Bacău – toate realizate împreună cu sculptorul Alexandru Gheorghiţă, soţul ei. A realizat de asemenea bustul din bronz al lui „Toma Caragiu”, dezvelit la Ploieşti pe 15 noiembrie 2000, când marele actor ar fi împlinit 75 de ani.

Regizorul artistic Vasile Manta, care şi-a dedicat viaţa teatrului radiofonic, a murit pe 15 martie, la vârsta de 68 de ani. Cu o activitate începută încă de la vârsta de 9 ani, Vasile Manta şi-a dedicat întreaga viaţă teatrului radiofonic, peste 4 decenii fiind pe rând interpret, regizor tehnic, realizator, inginer de sunet şi regizor artistic. Vasile Manta a făcut parte din echipele de realizatori a numeroase piese premiate de UNITER, obţinând şi distincţii internaţionale. A lucrat alături de importanţi regizori şi profesionişti de radio.

Omul de radio şi de televiziune Andrei Gheorghe a murit, pe 19 martie, la vârsta de 56 de ani. Andrei Gheorghe a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti (secţia rusă-engleză). Şi-a început activitatea jurnalistică în 1991, ca reporter special la Radio Constanţa, unde a rămas până în 1993. A realizat mai multe emisiuni la posturile Radio Sky Constanţa („Videomania”, „Vineri 13”), Pro FM Bucureşti (1996-2002; „Midnight Killer”, „13-14”) şi „Lanţul Slăbiciunilor” la Pro TV. Între 2002 şi 2003, a realizat, la Antena 1, emisiunea „Gheorghe” şi a reluat emisiunea „13-14”, mai întâi la Radio 21, şi apoi la Radio Total (2005-2006). A jucat şi în filme. A avut un rol secundar în filmele „Amen” (2002), de Costa Gavras, „Tinereţe fără tinereţe” (2007), de Francis Ford Coppola. Andrei Gheorghe a realizat şi un scurtmetraj, în 2008, „Dubla personalitate”. Volumul său „Midnight Killer – Banalitatea s-a născut la oraş”, însoţit de un CD audio în colecţia „Ego Publicistica” de la editura Polirom, a fost publicat în 2006. Jurnalistul a fost în 2010 şi consilier al ministrului Finanţelor, Sebastian Vlădescu, responsabil cu coordonarea Departamentului de Comunicare. A revenit în radio în 2014 până în 2016, şi a realizat la Pro FM matinalul alături de Greeg.

Actriţa Aimee Iacobescu a murit, pe 27 martie, la vârsta de 71 de ani, după o lungă suferinţă. Cunoscută pentru rolurile jucate pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a debutat imediat după ce a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, în 1968, Aimee Iacobescu a interpretat roluri şi în peste 20 de filme. Născută pe 1 iunie 1946, în localitatea Unguriu, judeţul Buzău, a debutat în teatru la vârsta de 16 ani, în spectacolele „Alizuna”, de Tina Ionescu Demetrian, şi „Adam şi Eva”, de Aurel Baranga. A făcut parte din distribuţia „Cinci femei de tranziţie”, spectacol pus în scenă la TNB de Rodica Popescu-Bitănescu. Debutul în film a avut loc în 1966, cu „Şapte băieti şi o ştrengăriţă”, de Pitt Popescu şi Bernard Borderie. I-au urmat, între altele, roluri în „Haiducii lui Şaptecai” (1971), „Cu mâinile curate” (1972), „Osânda” (1977), „Ultima noapte de dragoste” (1980), „Cuibul de viespi” (1987) şi „State de România – Student la Sorbona” (2009).

Scriitorul, poetul şi traducătorul Darie Novăceanu a murit, pe 3 aprilie, la vârsta de 80 de ani, la Madrid. Scriitorul a fost membru al Academiei Regale Spaniole şi laureat al Premiului Naţional de Traducere în 1982 pentru versiunea din română a operei „Luis de Gongora y Argole”. În România, i-a tradus pe Juan Ramón Jiménez, Antonio Machado, Federico García Lorca, Félix Grande, José Manuel Caballero Bonald, Jaime Gil de Biedma, Carlos Barralt şi José Ángel Valente, dintre poeţii spanioli, precum şi pe scriitorii latino-americani Jorge Luis Borges, Ernesto Sábato, Gabriel García Márquez, Octavio Paz, José Lezama Lima, Hugo Gutiérrez Vega, José Emilio Pacheco şi Heberto Padilla. După căderea regimului lui Nicolae Ceauşescu, Novăceanu a fost desemnat ambasador extraordinar şi plenipotenţial al ţării sale în Spania (1991-1997) şi, în timpul acelor ani, a avut o activitate intensă în promovarea valorilor culturale ale României.

Actriţa Carmen Stănescu a murit, pe 11 aprilie, la vârsta de 92 de ani. A studiat la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, promoţia 1948, clasa profesor Marioara Voiculescu. Actriţa a debutat cu rolul Ecaterina Ivanovna – „Fraţii Karamazov”, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, examen condus de profesoara Marioara Voiculescu, în 1945. A fost distinsă cu Premiul de excelenţă în teatru, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de teatru, oferit în cadrul festivităţii „Femeile de succes ale anului 2004” şi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer, 2000. A fost numită artistă emerită în 1964 şi maestră a sportului în 1952.

Istoricul şi academicianul Şerban Papacostea a murit, pe 6 aprilie, la vârsta de 89 de ani. În perioada comunistă, în anii studenţiei, a fost deportat într-un lagăr de muncă forţată la canalul Dunăre – Marea Neagră. A lucrat iniţial ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară (1954-1957), pentru ca apoi, vreme de peste 50 de ani, începând cu 1957, să devină cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, pe care l-a condus ca director în perioada 1990-2001. Academician Şerban Papacostea este considerat unul dintre cei mai mari istoriografi din România, care a îmbogăţit literatura de specialitate cu o solidă operă ştiinţifică. A contribuit la scrierea tratatului „Istoria României” (vol. III, 1964), la scrierea sintezelor „Istoria poporului român” (1970) şi „Istoria României” (1999).

Caricaturistul Mihai Stănescu, ale cărui lucrări au fost interzise de Nicolae Ceauşescu, a murit, pe 14 aprilie, la vârsta de 78 de ani. Mihai Stănescu a fost singurul caricaturist român care, trăind la Bucureşti, a criticat în mod deschis regimul lui Nicolae Ceauşescu. El a absolvit liceul la Buzău şi apoi, contrar sfatului mamei sale de a se înscrie la Medicină, a urmat la Iaşi liceul de arte plastice, unde a fost înscris în anul II. În 1966, el a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. În anii 1970 şi 1980 a câştigat numeroase premii internaţionale. Ultimul album al artistului, „De unde îţi vin ideile, Mihai Stănescu?”, a apărut în anul 2014. Alte albume de caricatură pe care le-a lansat artistul sunt: „Mihai Stănescu” (1982, Bucureşti), „Umor 50%” (1985, Bucureşti), „Acum nu e momentul” (1990, Bucureşti), „Rire en Roumanie” (1988, Paris, Ed. Bernard Barrault), „C’est pas le moment” (1989, Paris, Ed. Bernard Barrault), „Pe urmele mele” (1999, Bucureşti), „Manual de publicitate. Volumul II” (2003, Bucureşti), „Am intrat…” (2006, Bucureşti), „Cod portocaliu” (2009, Bucureşti), „Realizările guvernului Boc în perioada 2009 – 2010” (2011, Bucureşti), „La cererea clienţilor, am plecat în vacanţă” (2012, Bucureşti) şi „Realizările Guvernului Ponta” (2014, Bucureşti).

Citeşte şi Fiul lui ANDREI GHEORGHE a scris în locul tatălui său. „Muriţi de ciudă că n-o să aflaţi niciodată dacă a fost supradoză sau nu…”

Interpreta de muzică populară Ionela Prodan, pe 16 aprilie, a murit la vârsta de 70 de ani. A devenit cunoscută pentru colaborarea cu Ion Dolănescu, a realizat emisiuni de televiziune, a promovat cultura tradiţională în cadrul Ministerului Culturii şi a fost reprezentant special pentru Românii de Pretutindeni.

Istoricul Dinu C. Giurescu a murit, pe 24 aprilie, la vârsta 91 de ani. El a fost membru titular al Academiei Române, deputat şi vicepreşedinte al Partidului Conservator. Fiul lui Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu s-a născut 15 februarie 1927 în Bucureşti. A fost licenţiat al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti, 1950. În anul 1968, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în istorie şi a fost profesor la Universitatea de Artă, Secţia Istoria şi Teoria Artei-Muzeografie. Dinu C. Giurescu a fost membru al Academiei Române din 2002.

Cristian Ţopescu a murit, pe 15 mai, la vârstă de 81 de ani. Reputatul comentator sportiv, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate voci de televiziune şi radio, a dedicat peste patru decenii sportului românesc, cu mii de transmisiuni directe. Interzis de comunişti la finalul anilor 1980, el a comentat cele două victorii mondiale ale naţionalei masculine de handbal, „noaptea magică” din 1976 a Nadiei Comăneci de la Montreal şi momentul în care trei românce au urcat pe podium la Sydney.

Regizorul Lucian Pintilie a murit, pe 16 mai, la vârsta de 84 de ani. Unul dintre cei mai subtili regizori europeni, a intrat în legendă ca cineastul şi omul de teatru care a inspirat generaţii de regizori. Dimensiunea operei lui Pintilie poate fi măsurată prin caracterizările făcute de critica de specialitate. „Reconstituirea” (1968) este considerat de criticii români cel mai bun film din istoria cinematografiei noastre. „O vară de neuitat” (1994) şi „Prea târziu” (1996) – au fost selectate în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes, iar „Terminus Paradis” i-a adus lui Lucian Pintilie marele premiu al juriului la Festivalul de Film de la Veneţia, în 1998. Primul său film, „Duminică la ora 6” i-a adus două premii la Festivalul de la Mar del Plata – menţiune specială şi trofeul FIPRESCI.

Cunoscutul cântăreţ de muzică uşoară Alexandru Jula a murit, pe 3 iunie, la vârsta de 84 de ani. Alexandru Jula s-a născut pe 24 iulie 1934, la Şimleul Silvaniei. Debutul în televiziune şi l-a făcut pe 23 august 1962, iar la radio pe 1 ianuarie 1963. De la 1 octombrie 1954 a intrat în echipa Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi, secţia estradă, unde a debutat în spectacolul „Sugestii şi reclamaţii” cu piesele „E toamnă iar” (Şt. Kardoş) şi „Povestea cu Ileana Cosânzeana” (Nicolae Kirculescu). Între 1965-1971 a colaborat şi la premierele Teatrului „Constantin Tănase” din Bucureşti („Carnaval la Tănase”, „Aventurile unei umbrele”, „Al optulea magnific”, etc), numărându-se printre invitaţii permanenţi ai spectacolelor Capitalei.

Actriţa Marina Procopie, cunoscută pentru rolul din filmul „Adela” (1985), de Mircea Veroiu, a murit, pe 6 iulie, la vârsta de 59 de ani. Marina Procopie, născută pe 8 iunie 1959, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale, Facultatea de Teatru, secţia Actorie, în 1984. A jucat pe scena Teatrului de Nord din Satu Mare, iar din 1990 făcea parte din echipa Teatrului „Ion Crangă”. Între filmele din distribuţia cărora a mai făcut parte se numără „Prea cald pentru luna mai” (1983), „Colierul de turcoaze” (1985), „Orient Express” (2004) şi „Loverboy” (2011).

Cunoscutul taragotist Dumitru Fărcaş a murit, pe 7 august, la vârsta de 80 de ani. Dumitru Fărcaş era originar din Maramureş, însă s-a stabilit în Cluj-Napoca după terminarea studiilor la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, în 1967. Şi-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureşul” din Baia Mare. În 1962, a preluat Ansamblul „Mărţişorul” al Casei de cultură a studenţilor din Cluj-Napoca, împreună cu care a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale. Dumitru Fărcaş a primit titlul de „cetăţean de onoare” al oraşului Phenian (Coreea de Nord) şi al oraşelor Cluj-Napoca, Bucureşti, Reşiţa şi Baia Mare. A fost preşedinte de onoare al Congresului Internaţional al Taragotiştilor.

Academicianul Marius Sala, lingvist cu o prodigioasă carieră internaţională, vicepreşedinte al Academiei Române în perioada 2006-2014 şi director al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iodan – Al. Rosetti” peste 20 de ani, a murit, pe 19 august, la vârsta de 85 de ani. A scris peste 300 de lucrări, studii, articole, cărţi de autor sau în colaborare, publicate în ţară şi în străinătate. În paralel cu activitatea de cercetare a dezvoltat o bogată carieră universitară. Academia Română l-a ales membru corespondent în 1993, iar în 2001, membru titular. În 2006 şi-a susţinut discursul de recepţie cu tema „Cei doi stâlpi ai înţelepciunii”. În perioada 26 aprilie 2006 – 24 aprilie 2014 a deţinut două mandate de vicepreşedinte al Academiei Române.

Actorul Rudy Rosenfeld a murit, pe 24 august, la vârsta de 77 de ani. S-a dedicat deopotrivă teatrului şi filmului, performând în numeroase spectacole şi producţii cinematografice de renume. La TES, a debutat la vârsta de 18 ani, cu rolul Efimcic, în spectacolul „Tinereţea părinţilor”, de Boris Gorbatov, în regia lui David Esrig. Ultimul spectacol în care a jucat la Teatrul Evreiesc de Stat a fost „Dumnezeul răzbunării”, de Shalom Ash, în regia lui Alexander Hasuvater. Rudy Rosenfeld a interpretat şi numeroase „partituri cinematografice”, în filme precum „Actorul şi sălbaticii” (1975), „Bătălia din umbră” (1988), „Marea sfidare” (1990), „Golem” (2001) şi „Nunta mută” (2008). Rosenfeld a fost distins cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Ofiţer, de către preşedintele României, în urmă cu două săptămâni.

Geta Brătescu, marea doamnă a artei conceptuale din România, a murit, pe 19 septembrie, la vârsta de 92 de ani. Una dintre figurile centrale ale artei postbelice est-europene, cu o carieră impresionantă, de peste 60 de ani, artista s-a bucurat de apreciere în rândul publicului şi al specialiştilor din domeniul artelor, în întreaga lume. Pavilionul României la Bienala Internaţională de Artă de la Veneţia, care a găzduit în 2017 proiectul „Apariţii” al artistei, a fost unul dintre mai admirate şi s-a bucurat de articole elogioase în mass-media internaţională. Geta Brătescu este considerată una dintre cele mai importante artiste contemporane din România, cu o foarte mare vizibilitate în străinătate, creaţiile sale regăsindu-se în muzee prestigioase ale lumii, precum MOMA New York, Tate Londra şi Muzeul de Artă Modernă din Viena. În ianuarie 2018, a fost decorată Ordinul Naţional „Steaua României”, oferit de preşedintele României Klaus Werner Iohannis.

Teoreticianul, istoricul şi criticul literar Paul Cornea a murit la 7 octombrie, la vârsta de 94 de ani. A fost unul dintre cei mai importanţi interpreţi ai fenomenului literar, autor al numeroase lucrări în domenii precum teoria şi istoria literaturii, critică literară, literatură comparată, specialist în perioada preromantismului românesc şi a romantismului. Licenţiat în litere şi filosofie (1948), din 1949 şi-a început cariera didactică la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde a obţinut titlul de doctor în filologie (1971).

Actriţa Eugenia Bosânceanu, cunoscută din filme precum „Sieranevada”, de Cristi Puiu, şi „Poziţia copilului”, de Călin Peter Netzer, a murit la vârsta de 93 de ani în Ajun de Crăciun. Eugenia Bosânceanu s-a născut pe 8 februarie 1925 la Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1952. A apărut în unele dintre cele mai cunoscute filme din ultimii ani, producţii premiate şi apreciate de public, între care „Capace” (2017) – rolul mama, „Sieranevada” (2016), „Poziţia copilului” (2013) – bunica lui Angheliu; „Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarăşi, frumoasă e viaţa!” (2009) – A doua gospodină; „Amintiri din Epoca de Aur 2 – Dragoste în timpul liber” (2009); „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” (2007) – mama dlui Bebe; „Margo” (2006), „Maria” (2003) – mama lui Ion; „Binecuvântată fii, închisoare” (2002) – Saveta; „Occident” (2002) – Tanti Leana; „Triunghiul Morţii” (1999); „Train de vie/ Trenul vieţii” (1998); „Această lehamite” (1994).

Academicianul Constantin Corduneanu, ilustru matematician român, cu o bogată carieră internaţională, a murit pe 27 decembrie la Arlington, statul Texas, la vârsta de 90 de ani. Profesorul Constantin Corduneanu a contribuit la pregătirea matematică a aproape 4.000 de studenţi în România şi peste 3.000 de studenţi în Statele Unite ale Americii. Peste 20 de doctoranzi sau tineri cercetători şi-au trecut doctoratul sub îndrumarea sa. După 1990, a fost prezent deopotrivă în SUA şi în România, unde a activat la Institutul de Matematică „Octav Mayer” din cadrul Filialei Iaşi a Academiei Române. Din 1979 a activat în Academia Româno-Americană de Arte şi Ştiinţe, unde a deţinut funcţia de membru al comitetului de conducere (1982-1995) şi apoi pe cea de preşedinte (1995-1998). După încheierea mandatului, a fost ales profesor emerit. A publicat, în România şi în străinătate, aproximativ 200 de cărţi şi articole ştiinţifice în care a abordat variate domenii de cercetare: teoria globală a sistemelor diferenţiale, teoria admisibilităţii şi aplicaţii la sisteme diferenţiale, integrale sau cu operatori Volterra generali (cauzali), teoria stabilităţii sistemelor, cu precădere prin metoda comparaţiei, teoria mişcărilor oscilanteşi a undelor, în special cazul aproape periodic. Academia Română l-a ales membru corespondent în anul 1974, calitate care i-a fost retrasă ca urmare a plecării din ţară în anul 1978. A fost repus în drepturi în 1990, iar în anul 2015, a fost ales membru titular.