Potrivit acestor savanţi, nasul renului Rudolf are acea nuanţă de roşu intens întrucât acest organ senzorial este înzestrat cu foarte multe capilare sangvine prin care circulă celule roşii, care protejează împotriva frigului şi reglează temperatura creierului.

Microcirculaţia nazală este esenţială pentru a trage sania lui Moş Crăciun peste tot prin lume, în condiţii extreme, afirmă autorii studiului.

Alte Articole

Gina Pistol și-a luat fiica și-a plecat din casa lui Smiley. ...

”Telefonul cărămidă” de la Nokia, din nou în magazine. ...

Ora de iarnă 2021. Vom dormi mai mult, nu uitaţi să potriviţi ...

Celulele roşii din acele capilare sangvine din nasul renilor sunt vitale pentru a transporta oxigen, pentru a controla inflamaţiile şi pentru a regla temperatura.

Savanţii norvegieni şi olandezi spun că nasul este extrem de important în acest proces de reglare a temperaturii renilor, care sunt zburători şi care pleacă într-o călătorie în jurul lumii de la casa lor, aflată printre gheţurile de la Polul Nord, pentru a livra cadourile de Crăciun.

Aceşti savanţi au conceput un test pentru a vedea dacă renumitul nas roşu al lui Rudolf are o densitate şi o microcirculaţie nazală mai mari în comparaţie cu cele ale oamenilor.

Folosind un videomicroscop, cercetătorii au analizat nasurile a cinci voluntari sănătoşi şi au descoperit că densitatea medie a capilarelor sangvine umane de la nivelul nasului este de 15 milimetri / milimetru pătrat.

Atunci când aceeaşi tehnică a fost aplicată la nasurile renilor, savanţii au găsit o densitate capilară cu 25% mai mare, iar aceste vase de sânge transportă o concentraţie deosebit de mare de celule roşii.

Cercetătorii au găsit în acelaşi timp în nasul renilor o mare densitate de glande ce secretă mucus, care „menţine un climat nazal optim atunci când se schimbă vremea sau în cazul unor temperaturi extreme şi este reponsabil cu transportul fluidelor, acţionând şi ca o barieră de protecţie”.

Imaginile filmate în infraroşu au arătat că renii au într-adevăr nasul roşu.

Studiul savanţilor norvegieni şi olandezi a fost publicat în British Medical Journal.