Imaginea unui cal cu un picior rănit, pe hipodrom sau la o fermă, este una dintre cele mai dramatice scene. Pentru cei ce privesc din afară, decizia de a-l împușca sau eutanasia pare crudă, însă în realitate este singura soluție pentru a opri o suferință imposibil de suportat.
Spre deosebire de oameni, caii sunt animale masive, care cântăresc între 400 și 600 de kilograme, iar fiecare dintre cele patru picioare are un rol vital în distribuirea acestei greutăți.
Dacă unul dintre membre se rupe, celelalte trei sunt obligate să compenseze, ceea ce duce aproape inevitabil la furbură/laminită, o inflamație extrem de dureroasă a copitelor care le face imposibilă sprijinirea.
Citește și : A fugit mireasa! Otilia Bilionera, forțată să se căsătorească în Pakistan: „Am avut un atac de panică”
Practic, chiar dacă piciorul fracturat ar putea fi imobilizat, presiunea suplimentară exercitată asupra celorlalte picioare declanșează o reacție în lanț care distruge încet, dar sigur, întregul sistem de susținere al corpului.
Mai mult decât atât, caii nu pot sta perioade îndelungate culcați, așa cum fac oamenii sau alte animale, deoarece poziția lor corporală face ca circulația sângelui, respirația si digestia să fie grav afectate dacă nu rămân în picioare.
Imobilizarea completă, necesară vindecării unei fracturi severe, ar provoca nu numai ulcere și complicații pulmonare, ci și o durere constantă pe care nici cele mai puternice calmante nu o pot ține sub control.
Chirurgia ortopedică, deși foarte benefică în cazul oamenilor, este mult mai dificil de aplicat la cai, iar rata de succes este foarte scăzută, întrucât greutatea lor corporală face imposibilă o fixare solidă a fracturii și chiar și cele mai performante implanturi riscă să cedeze după câteva săptămâni de la operație.
Un exemplu care a emoționat întreaga lume este cel al calului de curse Barbaro, câștigător al Kentucky Derby în 2006, care și-a fracturat un picior în timpul unei competiții.
Veterinarii au încercat atunci una dintre cele mai complexe intervenții chirurgicale realizate vreodată pe un cal, folosind plăci metalice și șuruburi pentru a stabiliza osul, iar la început părea că tratamentul putea funcționa.
Totuși, la câteva luni după operație, animalul a dezvoltat laminită la celelalte trei picioare, iar durerea a devenit insuportabilă, motiv pentru care medicii au fost nevoiți să decidă eutanasierea.
Citește și : Un an la privat sau un Logan? Cât costă un an de școală privată?
Povestea lui Barbaro a arătat lumii că, oricât de avansată ar fi medicina veterinară, recuperarea completă a unui cal cu un picior rupt rămâne aproape imposibilă.
Chiar dacă există câteva cazuri rare în care caii au fost salvați cu ajutorul protezelor sau al unor operații revoluționare, acestea sunt excepții care presupun costuri uriașe și o îngrijire medicală de elită, accesibilă doar în clinici specializate din Statele Unite sau Europa de Vest.
Pentru majoritatea cailor, fie că sunt de fermă, de agrement sau de competiție, realitatea este că o fractură severă va duce la eutanasiere, iar decizia aceasta nu este una crudă, ci îi curmă suferința. Ceea ce pentru noi înseamnă un os rupt, pentru cai reprezintă un drum fără întoarcere, o condamnare la moarte.