Nepoata părintelui Arsenie Boca a trecut prin momente nu foarte plăcute de-a lungul vieţii. A trecut printr-un divorţ, prin bolile bătrâneţii, printr-un atac cerebral în urma căruia a stat o lună în comă, printr-o formă severă de COVID, dar din toate aceste încercări a ieşit învingătoare. Este convinsă că părintele Arsenie a ajutat-o să depăşească momentele grele.

„Bunica mea din partea tatălui, Ana Boca, a fost soră cu tatăl lui Zian (numele de botez al lui Arsenie Boca – n.r.). Iar tatăl meu, Vasile Crucin, a ţinut foarte mult la el, chiar dacă era o diferenţă de vârstă de 8 ani între ei. Când părinţii lui au divorţat, iar apoi tatăl lui – cu care a rămas – a murit, Zian nu a vrut să se mute la bunicii unde locuia şi mama lui. A vrut să stea cu tata. Avea 14 ani când a ajuns la noi în casă. Eu m-am născut abia după 6 ani„, povesteşte doamna Zoe pentru ebihoreanul.ro.

Alte Articole

Stirea momentului in Romania! Vestea primita de parintii studetei ...

Amanta preotului din Scobâlţeni s-a întors acasă. A rămas ...

Calendar ortodox 16 august 2022. Cruce neagră, Sfinţii Martiri ...

Femeia îşi aminteşte cu drag că Zian îi lua apărarea mereu şi îi purta de grijă când părinţii ei lipseau.

Citeşte şi ÎPS Calinic al Sucevei și Rădăuților, infectat cu coronavirus. Anunţul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor

„Îl tot chemau şi pe el, la nunţi, că părinţii mei au cununat mulţi tineri. Dar el nu voia să se ducă. «Mărioară, eu nu sunt pentru viaţa asta. Voi mergeţi liniştiţi, eu am grijă de Zoe», îi spunea mamei”, rememorează Zoe Dăian. Uunchiul ei era, însă, atras de rugăciuni, de cărţi, de pictatul icoanelor.

Cana lui Zian

O amintire plăcută este momentul în care Zoe, copiil fiind, a fost convinsă de Zian să bea lapte.

„M-a învăţat să beau laptele care mie nu-mi plăcea. Mi se părea mereu amar la gust. Mi-a zis «uite, bea din cana mea, că e dulce». I-am spus mamei, atunci, că mie lapte să-mi dea numai din cana lui Zian„, povesteşte femeia.

Zoe nu împlinise 10 ani când Zian a decis să se călugărească. S-a retras la Mănăstirea Sâmbăta şi şi-a ales numele Arsenie. Zoe s-a simţit părăsită şi a plâns mult, dar, într-un final, a înţeles că „asta i-a fost menirea„. După vizita la Muntele Athos, din 1939, unchiul ei s-a schimbat profund, Zoe fiind convinsă că a dobândit acolo o putere specială.

„Se uita la om şi ştia tot despre el, dar putea să şi prevadă lucruri. Le-am simţit şi eu, căci de câte ori m-am dus să-l văd, el a ştiut de fiecare dată, dinainte„, spune femeia pentru sursa citată.

„Era vară, căldură, iar de la gară era un drum lung până la mănăstirea Sâmbăta, fără pic de umbră. Mama îi făcuse prăjituri, i-a pus pâine de casă, slănină, şuncă, avea bagaj mare, iar în timp ce mergeam s-a şi oprit de două sau trei ori. A răbufnit supărată, drăcuindu-l că n-a găsit o mănăstire mai aproape de casă”. La a treia oprire, pe drum l-au văzut venind înaintea lor pe călugăr care, când a ajuns, i-a dojenit mama: „«Mărioară, Mărioară, de trei ori m-ai drăcuit pe drum», a zis, iar mama a încremenit. S-a uitat apoi la mine şi, ca şi cum ştia că am suferit după el, mi-a zis că acum mănăstirea e casa lui, că noi o să venim la el, iar el va veni mai rar la noi„, povesteşte femeia.

Citeste si Preot mort după ce s-a izbit cu maşina de un cap de pod. Mărturii teribile ale martorilor: „Volanul ajunsese în plafon”

Comuniştii, pe urmele părintelui

După instalarea comuniştilor, din momentul în care părintele Arsenie a ajuns în atenţia Securităţii, Zoe l-a văzut extrem de rar, căci unchiul ei a vrut s-o protejeze şi i-a cerut să nu-l mai caute.

Arsenie a ştiut ziua când urma să fie arestat prima oară, în 1945.

„La 6 dimineaţa au mers după el şi îi aştepta, îmbrăcat în haine preoţeşti, pe care n-au reuşit să le dea jos de pe el. Nu s-au putut apropia de el„, zice nepoata călugărului, povestind că deţinuţii l-au recunoscut pe călugăr şi l-au rugat să ţină predici în ora de plimbare în curte. Predicile lui erau ascultate chiar şi de gardienii săi.

Nepoata părintelui Arsenie Boca, ajutată de părinte şi după ce acesta a trecut la cele veşnice

Una dintre cele mai şocante întâmplări din detenţie este cea referitoare la participarea părintelui la înmormântarea mamei sale, în 1951.

„Şi, deşi era închis în celulă, a fost văzut la înmormântare. L-am întrebat dacă a fost, cum a ajuns şi mi-a spus: «Am fost cu ajutorul lui Dumnezeu!»„, mai spune femeia.

Doamna Zoe spune că unchiul ei i-a rămas aproape chiar şi după ce a trecut la cele veşnice, ajutând-o să treacă peste un divorţ dureros, să-şi crească şi să-şi educe fiica. Rămasă singură după pensionare, ar fi vrut să se retragă la Mănăstirea Prislop. A sperat să fie înmormântată aproape de unchiul ei, dar această dorinţă i-a fost refuzată. Aşa a ajuns la Mănăstirea Izbuc, în Bihor, unde şi-a găsit liniştea şi de unde, în 2017, după un accident vascular cerebral care a ţintuit-o câteva săptămâni pe patul de spital, a fost mutată la un centru rezidenţial.