‘Cine ar putea crede că aerul de la 5.000 m nu este cel mai curat? Că zăpezile nu sunt albe. Puţini, şi totuşi…’ – este o problemă îngrijorătoare pe care regizoarea Agnes Moreau a ales să o scoată la lumină în documentarul ei. La mii de metri altitudine, gheţarii şi lanţul himalayan sunt mascaţi de imenşi nori închişi la culoare – ABC (Atmospheric Brown Clouds). Deloc confundabili cu norii ‘de vată‘, aceştia sunt plini de particule poluante în concentraţii foarte mari. Particule fine şi mai ales carbon negru ajung acolo împinse de vântul din văi şi se mişcă în funcţie de curenţii atmosferici pe kilometri întregi. Vântul duce elementele poluatoare până pe acoperişul lumii, Everestul de la graniţa Chinei cu Nepalul.

Fenomenul a fost descoperit în 2008, când o echipă de cercetători a făcut publice rezultatele măsurătorilor atmosferice realizate la peste 5.000 m altitudine, la poalele muntelui. Acestea arătau un lucru simplu şi extrem de îngrijorător: ‘Aerul din Himalaya este la fel de poluat ca cel din oraşele Europei.’

Alte Articole

Revoluţie în industria auto! Bateria pentru maşinile electrice ...

Imunitatea la infecţia cu SARS-CoV-2 poate dura cel puţin şase ...

WhatsApp amână implementarea noilor politici de confidenţialitate

După descoperirea unui imens nor de poluare, un grup de oameni de ştiinţă italieni şi francezi au plecat la faţa locului pentru a afla mai multe despre suprinzătoarele concentraţii de poluanţi din zonele considerate virgine şi care sunt încă regiuni necunoscute. Agnes Moreau a însoţit această echipă până la poalele Everestului, la prima staţie atmosferică construită acolo în 2006. În acest laborator, cercetătorii efectuează numeroase măsurători ale compoziţiei aerului. Datele sunt transmise şi analizate apoi de diferite echipe din lumea întreagăm scrie Agerpres.

Grupul de cercetători mai realizează un studiu amănunţit asupra populaţiei care locuieşte aproape de munţi. Ei îi întreabă pe localnici, îndeosebi pe cei mai în vârstă, dacă au observat schimbări în frecvenţa ploilor, a zăpezii, a intensităţii musonului în ultimii ani. Răspunsurile sunt fără echivoc: da, au fost schimbări. Cercetătorii explică în documentar cum carbonul negru are impact asupra climei locale, favorizând încălzirea şi grăbind topirea gheţurilor.

Dovada este furnizată de imagini: la 2.000 m altitudine, locuitorii cultivă în prezent lămâi şi banane…Efectele poluării par a fi deja în stadiu avansat, dar nu se cunosc încă suprafeţele afectate.

În filmul ei, Agnes Moreau evocă un alt aspect: nevoia de a sensibiliza populaţiile şi guvernele pentru a atenua fenomenul. Carbonul negru (component principal al cenuşii) este emis în mare parte de maşinile diesel, dar şi în timpul arderii incomplete a lemnului sau cărbunelui, particulele fiind apoi aruncate. Soluţii simple ar permite scăderea acestor emisii şi ar avea un impact mult mai rapid şi vizibil decât lupta împotriva emisiilor de CO2, potrivit oamenilor de ştiinţă. Specialiştii trebuie încă să convingă guvernele de importanţa fenomenului.

Legătura dintre poluare şi încălzire, sistemul hidro şi agricultura regiunii, de la laboratorul din zonă la laboratoarele europene, sate la 2.000 de m altitudine, la poalele Everestului – sunt aspecte prezentate de Agnes Moreau, care i-a urmat pas cu pas pe cercetători pentru a avertiza asupra acestui fenomen îngrijorător, dar potenţial reversibil.

Filmul documentar ‘Nor deasupra acoperişului lumii’ va fi difuzat pe canalul Arte, joi 24 mai.