Prof.univ.dr. Otilia Hedeşan, etnograf şi prorector al Universităţii de Vest Timişoara, spune că primele relatări în epoca modernă despre strigoii românilor îşi au originea în Banat, în urma contactului militarilor coroanei habsburgice cu populaţia acestei regiuni, poveştile din relatările acestora fiind ulterior documentate la faţa locului de primul cercetător „vampirolog”, dr. Georg Tallar.

„Banatul nu are un Dracula al său, ci are o imagine mai luminoasă. Dar vă pot vorbi în calitate de om care a scris o carte despre aceste personaje (‘Şapte eseuri despre strigoi’, 1998, n.r.): primele relatări despre strigoii români nu au ajuns în Europa din Transilvania, ci provin din Banat. Sunt relatări făcute în secolul al XVIII-lea de dr. Georg Tallar, care a fost arhiatrul (medic primar, n.r.) al Coroanei Imperiale Habsburgice şi care a fost trimis în Varmedia Timişoarei, tocmai pentru că militarii campaţi aici în urma cuceririi Banatului de către Imperiul Habsburgic reclamau în scrisorile trimise de ei la Viena că românii se plâng că sunt omorâţi de strigoi. Medicul Tallar a venit de cinci ori în Banat şi o dată în Oltenia. El povesteşte într-o carte publicată în anul 1782 la Leida, că i-a cunoscut pe mulţi despre care se spunea că sunt strigoi şi că are şi o teorie. El spunea că ‘nu strigoii îi omoară pe români, ci alimentaţia lor cu totul şi cu totul imprevizibilă şi neechilibrată’ – ba postesc foarte dur, ba mănâncă foarte îmbelşugat, gras, şi beau multă tărie„, a povestit etnograful prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, prorectorul Universităţii de Vest Timişoara (UVT), potrivit Agerpres.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Ana Porgras, doborâtă de durere la Survivor All Stars: „Nu ...

Ștevia, planta-elixir care te ajută să slăbești. Este extrem ...

CITEŞTE ŞI: România, în topul celor mai bune destinaţii de vacanţă pentru 2015

Cercetătoarea remarcă faptul că deşi povestirea de secol al XVIII-lea este plasată clar în Banat, imediat după aceea vin informaţiile care se regăsesc în Banatul sârbesc, iar în veacurile al XIX-lea şi al XX-lea, datorită personajului globalizat numit Dracula, poveştile se mută spre Transilvania.

„Nu cred că Banatul are neapărat nevoie de un traseu „black” în care cineva să refacă aceste căutări ale medicului vienez, ci aş vrea să rămânem în căutarea unui aspect pozitiv. Banatul este „părintele” strigoilor, dar ni l-au luat alţii„, punctează prorectorul Hedeşan.

Strigoii, despre care se presupune că sunt foarte activi mai ales în nopţile de Sfântul Gheorghe şi Sfântul Andrei, „stăpânesc”, potrivit unor legende, şi unele locuri din Timişoara, mai ales acolo unde au avut loc morţi violente sau unde au fost torturaţi oameni. Aceste legende vorbesc despre Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” unde, în timpul ciumei, s-a ridicat un adăpost în care erau cazaţi şi trataţi bolnavii contaminaţi, dar mulţi dintre ei şi-au găsit sfârşitul. Anual, aici vin preoţi care sfinţesc încăperile palatului.

Legendele Timişoarei vorbesc şi de alte foarte multe locuri stranii, unde au avut loc evenimente tragice cu veacuri în urmă: Castelul Huniade (cea mai veche clădire din oraş, ridicată în veacul al XIV-lea), despre care cercetătorul istoric Ioan Haţegan spune că prin anii 1480 – 1490 aici locuia Pavel Chinezu, un comite de Timiş, care obişnuia să-i închidă pe otomani în pivniţele castelului, după care îi oferea ca hrană pentru porci înfometaţi. „Pe alţii îi cosea în piei de bivoli şi îi arunca în Canalul Bega. Aceste metode au fost preluate de la Vlad Ţepeş. Unii dintre otomanii morţi în chinuri au revenit să bântuie locul”, relatează istoricul.

Arheologii au descoperit în ultimii ani, în măruntaiele vetrei istorice a Timişoarei, zeci de rămăşiţe umane, hoituri ciuruite de gloanţe, un cimitir al „popilor negri”, dar şi unul al turcilor din vremea paşalâcului. În apropiere era un vechi han (strada Vasile Alecsandri colţ cu Eugeniu de Savoya), unde ar fi murit primarul german al Timişoarei, Peter Solderer (1722 – 1742), dar şi un rabin. Unele poveşti amintesc despre faptul că cei doi, preschimbaţi în strigoi, mai trec pe la vechiul han.

Pe lista locurilor din Timişoara unde strigoii obişnuiesc să revină se află şi Biserica din lemn din incinta Muzeului Satului Bănăţean, construită în anul 1746, în satul Remetea Lunca şi care purta hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. La un moment dat, biserica a fost mutată în satul Topla, iar localnicii din Lunca au blestemat sfântul lăcaş, spunând că aşa cum ei nu au avut parte de biserică, nici cei din Topla să nu aibă parte de ea. Etnografii relatează că după acel moment, biserica din lemn a trecut prin foc, apoi i s-a prăbuşit altarul, iar satul Topla s-a împrăştiat. În 1987, biserica a fost montată în Muzeul Satului din Timişoara, dar şi aici a fost dărâmată de un copac, în timpul unei furtuni. Pentru a scăpa de blesteme, hramul bisericii a fost schimbat în Naşterea Maicii Domnului.

Cercetători ai Universităţii de Vest Timişoara (UVT), seniori şi studenţi, au bătut la pas în această vară 44 de localităţi bănăţene şi au stat de vorbă cu un număr foarte mare de săteni care le-au relatat despre cultura, tradiţiile şi obiceiurile locului, în cadrul proiectului intitulat „Living Heritage an Unlimited Resource for Tourism Development”, a cărui etapă intermediară s-a încheiat recent cu conferinţa ştiinţifică „Moştenirea vie: cercetări, întrebări, soluţii”.

„Banatul are potenţial turistic, este interesant, este variat, are un relief diversificat şi un trecut interesant, dar nu are niciun obiectiv a cărui relevanţă să fie atât de mare încât ea să poată singură să ofere atractivitate, dincolo de orice fel de politici culturale. În condiţiile în care un asemenea obiectiv sau un set de astfel de obiective nu există, propunerile care au fost decelate ţin de o serie de tipuri aparte de turism – turismul de weekend (intern, pentru locuitorii din zonă), turismul cultural (ca turism de nişă), care poate fi asociat cu anumite practici tradiţionale care se regăsesc în regiunile Banatului, un turism religios, legat de o serie de spaţii cu relevanţă din zonă, şi, nu în ultimul rând, fiind o regiune în care dezvoltarea nu a depăşit anumite niveluri, putem vorbi şi despre turismul extrem, care poate presupune o întoarcere la modul de viaţă tradiţional – agroturismul, dar dus la limită„, a afirmat etnologul prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, prorectorul UVT.

VEZI ŞI: Agenţiile de turism lansează oferta VACANŢELOR de vară cu 1 euro