Şi-a luat însă tot timpul din lume să fie filmat. A urcat scările încetişor, mângâindu-şi cravata violetă electorală. Le-a cerut jurnaliştilor să-i arate în ce cabină votează. Apoi, după ce şi-a recuperat buletinul, s-a întors să-i salute personal pe fiecare dintre membrii secţiei de vot.  A aranjat jurnaliştii în faţa sa şi-a pornit lupta împotriva ciocoilor. Cred că s-a dat în direct minute bune. Cu ce efect însă?

Regula de comunicare spune că liderii politici vin în ziua votului la urne cât de devreme cu putinţă. Astfel, televiziunile vor putea relua peste de zeci de ori momentul votului. Iar electoratul va mai prinde crâmpeie de mesaj. E posibil ca zeci de mii de nehotărâţi să fie împinşi spre urne de aceste ultime mesaje. Asta chiar şi în România, unde campania e interzisă în ziua votului. E o şmecherie legală de care se foloseşte toată lumea.

Însă, în seara de 29 iulie, Dan Diaconescu doar a bifat o căsuţă în lupta cu ciocoii. Experimentat în programe de televiziune, DD a ştiut că la ora aceea gestul său va fi văzut o singură dată, căci odată început prime-time-ul, televiziunile erau deja cu analiştii în studio şi cu numeroasele ferestre de aşteptare de la partide.

Gestul său politic a fost o şmecherie. A votat împotriva unui ciocoi, dar nu a atras şi alte voturi. Şi nimeni nu-i poate imputa că nu l-a vrut jos pe Băsescu.

Prietenia dintre Dan Diaconescu şi Traian Băsescu e ceva mai lungă. În 2009, echipa Preşedintelui a găsit un canal de exprimare important la televiziunea lui DD. Blocaţi sau criticaţi  pe alte canale, oamenii Preşedintelui au făcut campanie la OTV de unde mesajele lor au plecat mai departe. Acolo au vorbit nestingheriţi, iar Traian Băsescu a dat câteva interviuri de răsunet. Neîndoios, calităţile de gazetar ale lui DD au făcut ca interviurile să fie bune.

Dan Diaconescu infirmă această alianţă prin arestarea care s-a petrecut câteva luni mai târziu. Nu cred teoria care spune că lucrurile s-au petrecut la ordinul lui Traian Băsescu. În lumea presei, activităţile lui DD erau de mult sub semnul întrebării. Iar procurorii au destulă treabă cu el. Cred însă că talentul lui DD a întors lucrurile în favoarea sa la data respectivă. Iar acest lucru a fost remarcat de strategii Cotroceniului.

Aşa a apărut bidonul electoral PP-DD. De ce să contabilizeze voturi PSD şi PNL, când poate să o facă o formaţiune populistă ai cărei membri să fie cumpăraţi mai târziu. Practica e cunoscută şi agreată atât de stânga cât şi de dreapta, o spuneam în editorialul trecut.

Aşadar, în 2010 Dan Diaconescu a devenit un vehicol cât se poate de util pentru Cotroceni.  Discursul său a fost ţintit împotriva întregii clase politice. Dar la momente esenţiale, pedala era apăsată împotriva USL. De exemplu, campania grotescă împotriva lui Sorin Oprescu. Sau în perioada referendumului, când discursul OTV a fost pro-Băsescu. De neuitat, emisiunile de după-masă când OTV spunea că Emil Boc e singurul premier care a mărit pensiile.

Cu două luni înainte de alegeri, cazul Oltchim i-a venit mănuşă lui Dan Diaconescu şi celor care l-au ghidonat până acum. Breşele şi prostiile Guvernului din planul privatizării Oltchim au fost exploatate sângeros de Dan Diaconescu.

Bătălia care se poartă în aceste zile ţinteşte coborârea USL sub pragul de 50 la sută. Astfel, la numirea premierului, Traian Băsescu nu va fi obligat să-i mai dea un mandat lui Victor Ponta.  Toate mesajele date de DD în ultimele zile sunt împotriva premierului, devenit principala ţintă.

Poate vă întrebaţi de ce nu spune nimic Traian Băsescu în aceste zile. Un înalt oficial îmi spunea, sub protecţia anonimatului, că nu trebuie să-ţi întrerupi adversarul când face prostie după prostie. Iar cazul Oltchim e absolut perfect. Şovăielnic şi nepregătit, Guvernul a dat-o în bară.

Potrivit celor mai realiste sondaje, până pe 9 decembrie, ARD trebuie să mai tragă în jos USL doar cu vreo 5-6 procente pentru ca acesta să coboare sub pragul de 50 la sută. Iar campania cu toate armele sale grele nici n-a început.

Pentru a (re)veni însă la guvernare, ARD are nevoie de ceva mai mult însă. Chiar de un compromis major: să obţină sprijin parlamentar de la formaţiunea lui DD care probabil va lua în jur de 10 procente. Cu UDMR şi ce s-o mai găsi în Parlament, Traian Băsescu speră că  poate întoarce dreapta la guvernare.

De ce ar da însă DD aceste voturi ARD-ului şi nu USL-ului, dacă tot e de vânzare? Motivul e unul omenesc cât se poate de simplu: unul dintre oamenii care i-a fost aproape mi-a povestit, şoptit, că DD e un personaj marcat de frică. „Îi e frică şi de proprii lui doctori, darămite de întoarcerea la închisoare.” Iar Dan Diaconescu nu poate uita că, din garaj, Traian Băsescu a declanşat câteva dosare penale care atârnă greu. Cum vă sună: nu e bine, domnu’ Dan, nu e bine! Iar domnu’ Dan s-a mai întâlnit o dată cu procurorii domnului Băsescu.