O singură ţară ar putea decide soarta Uniunii Europene

„Alegerile din 4 martie vor decide modul în care Italia se va înscrie în procesul european în următorii ani, care se anunţă decisivi”, afirmă autorii studiului. „Ele ar putea duce la o criză politică”, atenţionează aceştia.

Coaliţia de dreapta/extrema dreaptă rămâne în frunte, potrivit ultimelor sondaje făcute publice vineri, însă nicio majoritate nu pare să se contureze şi milioane de alegători sunt încă indecişi.

„Italienii nu au devenit eurofobi, însă manifestă o mare eurofrustrare. Ei manifestă o mare decepţie faţă de Europa care le-a înşelat aşteptările”, a susţinut în timpul unei conferinţe de presă Sebastien Maillard, directorul centrului de reflecţie european. „Europa mamă iubitoare s-a transformat pentru italieni într-o soacră arogantă, indiferentă, care i-a abandonat”, a estimat el. În opinia sa, „modul în care europenii au gestionat criza migraţiei explică sentimentul de abandon al italienilor”, potrivit Agerpres. .

Alegerile generale din 4 martie „se derulează sub semnul unei triple crize: economică, a migraţiei şi a reprezentării”, susţine institutul, care se bazează pe anchetele europene Eurobarometru realizate de Centrul Kantar asupra viitorului Europei.

Alte articole

Criza politică are efecte devastatoare în economie: ratele la bănci au crescut în medie cu 260 de lei pe lună

Această triplă criză a contribuit la „schimbarea în profunzime a opiniei italienilor cu privire la UE”, notează autorii. „46% dintre italieni se declară astăzi convinşi că pentru ţara lor ar putea fi mai bine să fie în afara UE”, subliniază ei, amintind că în 2012 astfel gândeau doar 29% dintre italieni.

Imigraţia a devenit un punct de tensiune majoră, iar sentimentul de respingere a imigranţilor îi vizează de asemenea, ca şi în Marea Britanie, pe cetăţenii altor state membre. Astfel, 46% dintre persoanele intervievate susţin că nutresc un sentiment negativ faţă de imigraţia intraeuropeană.

Citeşte şi Serbia nu va recunoaşte Kosovo în schimbul unei aderări la UE

Contracţia economică (9% între 2006 şi 2016), povara datoriei (132% din PIB-ul italian), şomajul şi nivelul de taxare contribuie de asemenea la această adversitate. „Euroscepticismul guvernamental exprimat în anumite perioade” a contribuit şi el la această sporire a neîncrederii, subliniază studiul.

„Oamenii politici italieni au avut un discurs politic negativ cu privire la euro”, a deplâns Sebastien Maillard. Luările de poziţie ale lui Silvio Berlusconi împotriva euro, atunci când era prim-ministru, sau decizia fostului şef al guvernului italian Matteo Renzi de a retrage drapelul european din biroul lui atunci când era în funcţie sunt exemple ale unui asemenea euroscepticism guvernamental.

Centru de reflecţie fondat de francezul Jacques Delors la sfârşitul preşedinţiei Comisiei Europene (1985-1995), Institutul Jacques Delors, prezidat de fostul premier italian Enrico Letta, întocmeşte analize şi reflecţii asupra evoluţiei UE.