O zi în mintea unui copil rebel

„Profesorul e un nemernic şi mă urăşte!”

Ce înseamnă? Pentru copil această frază se traduce cu “sunt o victimă”. Mai toţi copiii sunt victime, indiferent de situaţie. De fapt, resping ideea ca ei să fie responsabili de ceva. Pentru că ei sunt o victimă, dau vina pe altcineva. E de vină profesorul, eşti de vină tu, sunt de vină prietenii – şi din asta învaţă să fie persistenţi. Cu cât rămân mai mult agăţaţi de ideea că cineva îi persecută, cu atât mai mult vor avea mai puţine responsabilităţi.

De fiecare dată când îl vei întreba ceva, îţi va spune o poveste tristă, în care se victimizează. Iar tu, ca părinte, trebuie să urmăreşti comportamentul. Fiecare copil este responsabil pentru comportamentul său, mai puţin pe povestea sa. Dacă pui accent pe poveste, îi vei răspunde şi îi vei da de înţeles că eşti de acord cu faptul că nu îşi asumă responsabilitatea.

Ce trebuie să faci? Când copilul tău se victimizează trebuie să-i spui: “Fiecare este responsabil pentru acţiunile sale. Ar fi bine să nu te mai victimizezi!”. “Îmi spui că profesorul este vinovat că tu nu ţi-ai făcut tema? Totuşi, tema este responsabilitatea ta şi trebuia să o faci. Şi nu e datoria profesorului să-ţi facă pe plac, tu trebuie să-i faci lui pe plac”.

Alte articole

Băieţelul de doi ani al lui Ionel Ganea, în comă indusă. Prognostic teribil al medicilor: „Este în stare foarte gravă!”

Alarmă falsă! Ioana Tufaru a aflat că nu este însărcinată: „Într-un fel mă bucur. M-am înșelat chiar și eu”

„Jocul ăsta e aşa de mişto. Mama nu înţelege deloc, e aşa de obtuză!”

Ce înseamnă? Copiii care au această eroare de gândire sunt în stadiul “mândrie în negativitate”. Copiii rebeli sunt foarte mândri de cunoştinţelor lor, chiar dacă acestea sunt nesănătoase şi nu le fac bine. Sunt fascinaţi de eroii negativi, care le dau sentimentul de putere. Îţi vor povesti cu mândrie despre toate tipurile de droguri pe care le cunosc şi locurile de unde le pot procura, ştiu mai multe decât crezi despre cum să furi dintr-un magazin. Pentru că au o imagine foarte proastă despre ei, trec graniţa către “rău”. Aşa consideră ei că este normal să-şi rezolve problemele şi conflictele interioare.

Ce trebuie să faci? În primul rând, nu trebuie să te cerţi cu ei. Nu faci decât să dai şi mai multă putere credinţelor lor. În al doilea rând, regulile casei ar trebui să respingă toate jocurile sau programele TV cu care părinţii nu sunt de acord, mai ales dacă acestea sunt violente şi de proastă factură. Iar când îţi povestesc cu mândrie despre fapte negative poţi spune “Nu mă interesează lucrurile astea!”, îi întorci spatele şi pleci. Dacă te enervezi şi începi să te contrazici, transmiţi mesajul că acest comportament are putere asupra ta şi va continua să te aţâţe.

Citeşte mai mult pe sfatulparintilor.ro