Nominalizarea lui Summers (57 de ani) ar putea nemulţumi unii membri ai Partidului Democrat, care au criticat rolul său în dereglementarea industriei financiare, însă fostul oficial este susţinut de mai multe nume sonore din administraţia americană, inclusiv secretarul general al Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, şi actualul director al Consiliului Economic, Gene Sperling, a arătat una dintre surse.

Casa Albă ia în calcul şi numirea secretarului de stat Hillary Clinton la şefia Băncii Mondiale, alături de alţi candidaţi, a afirmat o altă persoană apropiată deliberărilor de la Washington, scrie MEDIAFAX.

Alte Articole

Vica Blochina a trăit rușinea maximă! Ce poreclă i-au pus ...

Nicu Marcu, ASF, avertisment pentru reprezentanții companiilor ...

Vouchere de vacanţă 2023. Ce trebuie să ştie angajaţii, ...

Subsecretarul pentru afaceri externe al Trezoreriei, Lael Brainard, a întocmit o listă cu potenţiali succesori ai lui Zoellick, care şi-a început mandatul de cinci ani în iulie 2007, cu susţinerea administraţiei George W. Bush.

Conform unei tradiţii care datează de jumătate de secol, preşedinţii SUA desemnează preşedintele Băncii Mondiale, în timp ce directorul general al Fondului Monetar Internaţional este stabilit de liderii europeni.

Nominalizarea trebuie aprobată de Consiliul Executiv al Băncii Mondiale.

Summers şi-a exprimat interesul pentru postul de la BM faţă de mai mulţi oficiali ai Casei Albe. Desemnarea sa ar putea readuce în atenţia opiniei publice prestaţiile anterioare în posturi publice, ca secretar general al Trezoreriei în timpul administraţiei Bill Clinton, director al Consiliului Economic al preşedintelui Obama şi preşedinte al Universităţii Harvard.

Summers poate fi criticat şi pentru prestaţia anterioară la Banca Mondială, dar şi pentru relaţiile de afaceri pe care le-a stabilit din decembrie 2010, când a părăsit Casa Albă.

În 1991, când ocupa poziţia de economist şef al Băncii Mondiale, Summers a avizat un raport care arăta că ţările în curs de dezvoltare ar putea avea de câştigat dacă „acceptă poluare de la ţările bogate”.

După ce a părăsit administraţia Obama, Summers a revenit la Harvard ca profesor la John F. Kennedy School of Government.

Summers a absolvit doctoratul în economie la Harvard la vârsta de 28 de ani şi a primit în scurt timp primul post în administraţie, devenind cel mai tânăr economist cooptat de guvern până atunci. Summers a lucrat în anii ’80 pentru Consiliul Economic al Casei Albe şi a devenit economit şef al Băncii Mondiale în 1991.

Din 1999 până în 2001, Summers a fost secretar general al Trezoreriei SUA sub preşedintele Bill Clinton, după care a devenit preşedinte al Universităţii Harvard. A demisionat de la universitate în 2006, după mai multe dispute cu Catedra de Arte şi Ştiinţe şi un scandal izbucnit în urma unei declaraţii controversate, Summers sugerând într-o conferinţă că femeile nu au aptitudini pentru ştiinţă.

În perioada administraţiei Clinton, Summers a sprijinit dereglementarea industriei financiare şi a avut o relaţie tensionată cu Brooksley Born, şeful SEC, comisia de valori mobiliare din SUA, privind reglementarea pieţei derivatelor financiare. Aceste poziţii, alături de mai multe colaborări cu mari bănci americane şi un fond de hedging, l-au făcut nepopular pentru unii membri ai Partidului Democrat.

Banca Mondială a fost înfiinţată după cel de-Al Doilea Război Mondial cu scopul de a finanţa reconstrucţia Europei. Instituţia a acordat împrumuturi în valoare totală de 57 miliarde de dolari în perioada iulie 2010 – iunie 2011 şi tratează atât cu instituţii publice, cât şi cu companii prin intermediul International Finance Corp (IFC).