SFINTII TREI IERARHI. Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură-de-Aur sunt sărbătoriţi împreună, pe 30 ianuarie, sub numele comun de Sfinţii Trei Ierarhi. Această sărbătorire în comun a fost aleasă tocmai pentru a evidenţia harul dumnezeiesc, cu totul deosebit, al acestora, chiar dacă numele fiecăruia în parte mai este pomenit în cursul aceleiaşi luni: Sfântul Vasile cel Mare (1 ianuarie), Sfântul Grigorie Teologul (25 ianuarie) şi Sfântul Ioan Gură-de-Aur (27 ianuarie).

SFINTII TREI IERARHI: Obiceiuri şi superstiţii:

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Achiziție ultra-modernă a Metrorex: „Noul tren Metropolis ...

Sfaturi esenţiale de la ANPC pentru românii care cumpără ...

În ziua în care sunt sărbătoriţi, nu se lucrează fiind rău de ars, de friguri şi de pagubă.
În această zi trebuie să dăm o lumînare de pomană, pentru ca întreaga viaţă să fie luminată.
În multe zone, familiile îi ţin pe cei Trei Ierarhi de patroni ai casei. Se face colivă şi oamenii merg la biserică.
Pentru reuşita familiei şi a treburilor gospodăreşti, în această zi nu se lucrează.
Sărbătoarea se ţine pentru ca să ajute femeilor să toarcă mai cu spor peste an.
Se face praznic în onoarea sufletelor morţilor neîmpărtăşiţi.
Sărbătoarea se ţine pentru fericirea fetelor şi pentru a-i apăra de boli şi durere pe toţi ai casei.
Celui ce lucrează în această zi i se strâmbă minţile.
Fetele fac vrăji pentru a li se arăta ursitul: nu lucrează şi nu mănâncă decât pâine şi sare.
Se crede că în această zi încolţeşte sub zăpadă grâul care a rămas neîncolţit de cu toamnă.
În tradiţia populară se spune că de astăzi se schimbă vremea. De-acum, se zice că „se strâmbă pârtiile”, iar vremea dă spre primăvară.
Dacă curg streşinile, primăvara e friguroasă, dacă e ger, vara e călduroasă.

SFINŢII TREI IERARHI

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie evlavioasă. Părinţii i-au dat o educaţie creştină aleasă. Studiile le începe în familie cu tatăl său, retorul Vasile. Învaţă cu cei mai erudiţi retori şi filosofi la Cezareea Capadociei (al treilea oraş ca mărime şi importanţă din Imperiul Roman, după Roma şi Alexandria Egiptului), apoi la Constantinopol, devenit capitala imperiului şi, în cele din urmă, la Atena, unde îl avea coleg şi prieten pe Sf. Grigorie de Nazianz, ca şi pe viitorul împărat Iulian Apostatul (361 – 363). În anul 355 se întoarce în oraşul natal, având 25 de ani, primeşte botezul, împarte întreaga avere la săraci şi intră în monahism. În singurătatea mănăstirii, împreună cu prietenul său Grigorie de Nazianz, alcătuieşte o culegere de texte despre frumuseţea vietii spirituale cu titlul: „Filocalia – iubire de frumos”. În 364 este hirotonit preot, iar în 370 – episcop al Cezareei Capadociei.

Sfântul Grigorie de Nazianz s-a născut la Arianz, lângă cetatea Nazianz, dintr-o familie de aristocraţi. În anul 379 pleacă la Constantinopol unde, la mica Biserică a Învierii, ţine cele cinci Cuvîntări teologice în cinstea Sf. Treimi care îi vor aduce mai tîrziu numele de „Teologul2. Tot aici rosteşte cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Cuvântările îl dezvăluie ca orator desăvârşit, profund cunoscător al principiilor retoricii. De aceea, cuvântările sale sunt studiate în şcolile de retorică. Prin acestea, tânărul episcop a demonstrat că, în cetate, cultura creştină nu este cu nimic mai prejos de cea clasică păgână. Interesant de ştiut, Sf. Grigorie este primul autor grec care a publicat o colecţie de scrisori, el punînd bazele corespondenţei ca mijloc de comunicare.

Sfântul Ioan Hrisostom sau Ioan Gură-de-Aur este considerat cel mai de seamă reprezentant al şcolii din Antiohia. Tatăl său a deţinut înalta funcţie militară de magister militum Orientis. Datorită talentului său oratoric, de bun vorbitor, Sfântul Ioan a primit titlul de „învăţător şi sacerdot universal”, tot graţie măreţiei şi splendorii cuvântului său primind numele de Hrisostom, adică „Gură-de-Aur”. A fost şi patriarh al Constantinopolului.

SFINTII TREI IERARHI. Spre sfarsitul secolului al XI-lea, la Constantinopol se iscase o mare disputa legata de cei trei ierarhi, pe care ii praznuim pe 30 ianuarie, oamenii intrebandu-se care este mai mare: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate aievea, unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, fericitului i-au aparut cei trei sfinti impreuna.

Cuvintele pe care cei trei ierarhi i le-au adresat Sfantului Ioan ne arata modul in care sfintii conlucreaza – cu Dumnezeu si intre ei -, asa cum si noi trebuie sa ne unim, in cuvant si in lucrare:

„Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste, celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.”

SFINTII TREI IERARHI, patronii spirituali ai învăţămîntului teologic

In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea comuna a celor Trei Ierarhi, stingandu-se astfel si disputele din capitala, lumea unindu-se in sarbatorirea impreuna a Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfantului Grigorie Teologul si a Sfantului Ioan Gura de Aur.

Pentru a recunoaste valoarea teologica a Sfintilor Trei Ierarhi, prin hotararea luata la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.