Oceanul Arctic, sursa unui important gaz cu efect de seră: metanul

Cu ocazia mai multor misiuni, cercetătorii au măsurat concentraţiile atmosferice de metan din teritoriile arctice de până la 82 de grade latitudine nordică.

Oamenii de ştiinţă au constatat concentraţii importante de metan în apropiere de suprafaţa oceanului, în special în zonele în care apar bucăţi de gheaţă.

Astfel, printr-un mecanism până acum necunoscut, apele de la suprafaţa Oceanului Arctic ar putea reprezenta o sursă importantă de metan, „potenţial sensibil la schimbările înregistrate la nivelul suprafeţei îngheţate a mării”, au explicat autorii studiului, coordonat de Eric Kort de la Institutul de tehnologie din California (Caltech).

Savanţii au constatat deja că metanul, captiv vreme de milioane de ani în permafrostul din Siberia şi din America de nord, „evadează” din sol atunci când temperaturile cresc. El contribuie astfel la încălzirea globală, care generează la rândul ei, ca într-un cerc vicios, o eliberare suplimentară de metan atmosferă.

Potrivit noului studiu, concentraţiile de metan de la suprafaţa apei oceanice din zonele nordice sunt asemănătoare celor de pe coastele Siberiei Orientale, în urma unei eroziuni a permafrostului.

Aceasta este pentru prima dată când s-a stabilit o contribuţie directă a metanului provenind din oceane, nu de pe continent, la latitudinile arctice, la încălzirea globală.

Mecanismul nu a fost deocamdată clarificat. Potrivit oamenilor de ştiinţă, este improbabil ca acest gaz să fi fost emis de sedimentele de pe platoul continental. În schimb, este posibil ca el să provină din anumiţi microbi (metanogeni) de la suprafaţa oceanului.

Metanul este cel mai important gaz cu efect de seră după dioxidul de carbon (CO2). Concentraţiile sale din atmosferă sunt relativ scăzute, însă metanul este de 20 de ori mai eficient decât gazul carbonic în ceea ce priveşte captarea căldurii solare.

Concentraţiile de metan au crescut rapid odată cu industrializarea care a urmat după Al Doilea Război Mondial, după care a urmat o perioadă de relativă stabilitate în anii ’90, urmată recent de o nouă creştere.