ONG-urile cer miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii să promoveze în şcoli abstinenţa sexuală

19 ONG-uri, printre care si Asociatia Parinti pentru Ora de Religie condusa de Romeo Mosoiu, consilier al Ministrului Educatiei, au trimis o scrisoare deschisa prin care le cer ministrilor Educatiei si Sanatatii sa promoveze in scoli abstinenta pana la casatorie, ca "cel mai bun lucru pentru sanatatea copiilor".

10 iun. 2015, 14:39
ONG-urile cer miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii să promoveze în şcoli abstinenţa sexuală

Scrisoarea ONG-urilor vine ca reactie la propunerea ministrului Sanatatii, Nicolae Banicioiu, de a introduce „Educatia sanitara” ca materie obligatorie in scoli si la scrisoarea deschisa a altor organizatii, care amintesc de recomandarea Comitetului ONU de a introduce „Educatia sexuala in scoli„. „Elevii, copiii nostri, trebuie educati spre infranarea trupeasca si amanarea relatiei intime pana la vremea casatoriei”, sustin ONG-urile care li se adreseaza acum celor doi ministri.

ONG-urile noteaza in scrisoarea cu titlul „Educatie pentru sanatate – DA, educatie ideologica – NU!”, ca „suntem primii care sustinem si promovam sanatatea copiilor – inclusiv pe cea sexuala, reproductiva si psihica – in conformitate cu cele mai recente descoperiri din medicina si stiinte. Potrivit acestor date, tinerii, in special fetele, ar trebui sa-si intarzie debutul sexual pana la casatorie, in primul rand din motive medicale. Acesta este un adevar de necontestat si imposibil de nealterat prin lozincile despre libertatea si permisivitatea sexuala care sunt folosite astazi din plin. Biologia spune clar: calea cea mai sigura de a evita bolile cu transmitere sexuala, avortul precum si suferinta emotionala de pe urma acestora, este abstinenta pana la casatorie„.

ONG-urile spun, in continuare, ca „cercetarile stiintifice ne arata clar ca ideologia identitatii de gen si promovarea homosexualitatii nu-si au locul in scoli. A-i invata pe copii cu privire la pretinsa divergenta intre sexul biologic si un pretins ‘sex social’ nu poate decat sa-i confuzeze, avand in vedere volatilitatea si viteza cu care se inventeaza noi si noi ‘identitati de gen’„.

Organizatiile sustin ca „in acest moment, la nivel mondial, nu exista niciun indicator care sa garanteze eficienta unui program de ‘educatie sexuala comprehensiva’ in scoli, ci mai degraba dimpotriva. In Marea Britanie, tara cu experienta de 30 de ani in domeniu, situatia s-a inrautatit in urma introducerii acestei materii”, fara a da insa date despre ce inseamna aceasta „inrautatire”. Mai mult, in scrisoarea lor deschisa se arata urmatoarele: „respingem folosirea drept argumente a unor rapoarte ale diverselor Comitete ale Organizatiei Natiunilor Unite. Ne permitem sa reamintim respectuos ca aceste documente au valoare de recomandari si nu putere de lege„.

In a doua parte a mesajului, organizatiile afirma ca „toate luarile de pozitie ale ONG-urilor care sustin obligativitatea ‘educatiei sexuale’ ideologizate evita, cu buna stiinta, orice referire la parintii copiilor pe care urmeaza sa se faca experimente. Spunem ‘cu buna stiinta’ intrucat cunosc opozitia parintilor responsabili la ideile lor. Angajamentele luate de aceste ONG-uri in relatie cu Organizatia Natiunilor Unite nu ne privesc. Copiii nu sunt nici ai ONG-urilor pro-educatie sexuala, nici ai Statului, nici ai Organizatiei Natiunilor Unite„.

Vezi mai jos scrisoarea deschisă a ONG-urilor:

Scrisoare deschisă către miniştrii Sănătăţii şi Educaţiei: Educaţie pentru sănătate – DA, educaţie ideologica – NU!
Domnului ministru al Snatatii, dl. Nicolae BANICIOIU
Domnului ministru al Educatiei, dl. Mihai Sorin CIMPEANU

Domnule ministru al Sanatatii, domnule ministru al Educatiei,

Suntem un grup de organizaţii civice care promovează familia şi drepturile parentale, precum şi dreptul la educaţie, sănătate şi dezvoltare armonioasă a copiilor. Vă scriem cu referire la declaraţia domnului ministru al Sănătăţii din 25 mai a.c. cu privire la ora de educaţie sanitară obligatorie în şcoli, urmată de scrisoarea deschisă din 27 mai a.c., semnată de 13 ONG-uri, trimisă domnului ministru al Sanatatii, domnului ministru al Educaţiei şi domnului ministru al Afacerilor Externe.

Vă transmitem preocuparea şi îngrijorarea noastră referitoare la insistenţa acestor organizaţii de a impune un model curricular extrem de libertin, al cărui scop nu este sănătatea copiilor noştri, ci ideologizarea şi îndoctrinarea lor.

Domnilor miniştri, ca părinţi şi lideri civici suntem primii care susţinem şi promovăm sănătatea copiilor – inclusiv pe cea sexuală, reproductivă şi psihică – în conformitate cu cele mai recente descoperiri din medicină şi ştiinţe. Potrivit acestor date, tinerii, în special fetele, ar trebui să-şi întârzie debutul sexual până la căsătorie, în primul rând din motive medicale. Acesta este un adevăr de necontestat şi imposibil de nealterat prin lozincile despre libertatea şi permisivitatea sexuală care sunt folosite astăzi din plin. Biologia spune clar: calea cea mai sigura de a evita bolile cu transmitere sexuală, avortul precum şi suferinţa emoţională de pe urma acestora, este abstinenţa până la căsătorie.

Cercetările ştiinţifice ne arată clar că ideologia identităţii de gen şi promovarea homosexualităţii nu-şi au locul în şcoli. A-i învăţa pe copii cu privire la pretinsa divergenţă între sexul biologic şi un pretins ‘sex social’ nu poate decât să-i confuzeze, având în vedere volatilitatea şi viteza cu care se inventează noi şi noi ‘identităţi de gen’. Discursurile despre ‘homofobie’ nu-i ajuta nici ele cu nimic, atâta timp cât căuta să normalizeze un comportament care, din punct de vedere medical şi moral, prezintă riscuri multiple şi majore. A promova diminuarea riscurilor e un lucru bun, dar eliminarea lor, prin educarea şi promovarea abstinenţei până la căsătorie, este cel mai bun lucru pentru sănătatea copiilor.

Sexualitatea nu este un subiect simplu de abordat. Copiii noştri au nevoie de discuţii clare, bazate pe date şi realităţi, nu de lozinci şi îndemnuri la libertate sexuală de la orice vârstă, cu oricâţi parteneri şi indiferent de sex, nu de prelegeri despre homofobie şi ‘identitate de gen’. Această din urmă abordare este una dezastruoasă. De aceea, credem că implicarea mamelor şi a taţilor în munca de educare a copiilor în acest domeniu este absolut necesară, mai ales că ei sunt singurii care pot aprecia corect gradul de dezvoltare fizica şi psiho-emoţională al copiilor lor şi momentul optim al acestor discuţii.

Având în vedere cele spuse mai sus, domnule ministru al Sănătăţii, domnule ministru al Educaţiei, ca părinţi, dorim să ştim ce li se va transmite copiilor la orele de educaţie sanitară: li se va spune adevărul? Vor fi respectate valorile pe care noi le insuflam acestor copii? Sau li se va spune să exploreze, să experimenteze şi că actul sexual este un act fiziologic decuplat de orice conotaţie morală, cum susţin colegii noştri din societatea civilă care v-au scris recent?

Li se va spune că au dreptul la căutarea şi descoperirea ‘identităţii de gen’ şi că elevii homosexuali sunt discriminaţi, sau li se va spune că actul sexual anal este periculos? Li se va spune că homosexualitatea este înnăscută, când de fapt nu există cea mai mică dovadă în acest sens?

Adevăruri biologice ca acestea şi încă multe altele (ca cercetările din domeniul dezvoltării creierului la adolescenţi, din domeniul biochimiei ataşarii, din domeniul histologiei) sunt de necontestat. Solicităm să nu fie date la o parte de dragul corectitudinii politice şi al unei ideologii, fie ea şi una dominantă în acest moment.

Starea de sănătate a femeilor şi copiilor nu poate fi îmbunătăţită prin lozinci de tipul ‘Vrem drepturi sexuale şi reproductive!’ sau ‘Vrem avorturi pentru adolescente!’. Faptul că cele 13 ONG-uri sunt preocupate de ‘facilitarea accesului adolescentelor la avorturi’ şi de ‘reducerea numărului de medici care refuză să execute avorturi’, arată clar că promovează o ideologie radicală.

Ni se aminteşte mereu că România nu are un ‘program naţional coerent, strategic şi de lungă durată’ pentru educaţia sanitară. Din câte cunoaştem, programul promovat de organizaţiile care semnează scrisoarea deschisă din 27 mai este ‘Sexul vs. Barza’, pe care îl considerăm nu doar depăşit de datele recente ale medicinii, dar extrem de agresiv şi chiar aflat la limita legii. Ne-am exprimat îngrijorarea în repetate rânduri cu privire la nocivitatea acestui program şi o facem şi acum: ‘Sexul vs. Barza’ promovează promiscuitatea sexuală în rândul copiilor, ci nu este preocupat de sănătatea şi bunăstarea lor. Dacă acesta este modelul de ‘program naţional coerent, strategic şi de lungă durată’ şi dacă astfel va arăta nouă ora de ‘educaţie pentru sănătate’, avem tot dreptul să fim alarmaţi!

În acest moment, la nivel mondial, nu există niciun indicator care să garanteze eficienţa unui program de ‘educaţie sexuala comprehensiva’ în scoli, ci mai degrabă dimpotrivă. În Marea Britanie, ţara cu experienţă de 30 de ani în domeniu, situaţia s-a înrăutăţit în urma introducerii acestei materii. Conform datelor UNICEF şi ONU, în Polonia, o ţară apropiată României, unde educaţia sexuală este absenta din şcoli, rata natalităţii la adolescentele între 15-19 ani este mult mai mică decât în SUA, Canada sau Marea Britanie, acolo unde se predă această materie de zeci de ani.

Totodată, respingem folosirea drept argumente a unor rapoarte ale diverselor Comitete ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ne permitem să reamintim respectuos că aceste documente au valoare de recomandări şi nu putere de lege, politicile în domeniul sănătăţii şi familiei fiind de competenţa statului român.

Domnule ministru al Sănătăţii, domnule ministru al Educaţiei,

Toate luările de poziţie ale ONG-urilor care susţin obligativitatea ‘educaţiei sexuale’ ideologizate evită, cu bună ştiinţă, orice referire la părinţii copiilor pe care urmează să se facă experimente. Spunem ‘cu buna ştiinţă’ întrucât cunosc opoziţia părinţilor responsabili la ideile lor.

Angajamentele luate de aceste ONG-uri în relaţie cu Organizaţia Naţiunilor Unite nu ne privesc. Copiii nu sunt nici ai ONG-urilor pro-educaţie sexuală, nici ai Statului, nici ai Organizaţiei Natţiunilor Unite. Copiii fac parte din familii, iar părinţii sunt primii şi cei mai importanţi educatori ai acestora. Părinţii au dreptul de a decide asupra aspectelor care privesc educaţia minorilor, mai ales în probleme atât de sensibile. Drepturile părinţilor nu pot fi in nici un fel ocolite!

Din acest considerent cerem, aşa cum am făcut-o de fiecare dată în corespondenţa noastră anterioară, ca părinţi şi membri ai unor organizaţii de părinţi reprezentative, să fim incluşi în elaborarea oricărui program privind educaţia sanitară în şcoli.

Concluzia noastră, susţinută de datele ştiinţifice actuale, este ca elevii, copiii noştri, trebuie educaţi spre înfrânarea trupească şi amânarea relaţiei intime până la vremea căsătoriei. Aceasta este singura cale către sănătatea şi bunăstarea lor, evitând bolile venerice, avorturile şi suferinţa emoţională.

Valorile ‘revoluţiei sexuale’ nu sunt compatibile cu o educaţie în spiritul dragostei, responsabilităţii, grijii faţă de sine şi respectului pentru ceilalţi. Faptul că normalitatea poate părea astăzi o raritate nu trebuie să ne determine a înceta să o căutam. Vă rugăm să sprijiniţi părinţii români în aceste eforturi.

Spre binele tuturor, alegeţi ştiinţa şi binele copiilor şi respingeţi ideologia şi îndoctrinarea.

Cu deosebită consideraţie,

SEMNATARI
Alianţa Familiilor din România
Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie (APOR)
Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
Asociaţia Familia Tradiţională, Iaşi
Asociaţia Familiilor Numeroase din România
Asociatia pentru Apărarea Familiei şi Copilului
Asociaţia Dascălilor din România
Asociaţia Părinţilor pentru o Educaţie Sănătoasă
Asociatia PROVITA Media, Bucureşti
Asociatia PRO VITA pentru Născuţi şi Nenăscuţi – filiala Bucureşti
Fundaţia „Romanian’s Children Appeal”
Asociaţia HomeSchooling România
Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor”, Galaţi
Habitat pentru Umanitate, Piteşti
Asociaţia Bărbaţilor Creştini din România
Asociaţia pentru Revigorarea Tradiţiei (ART), Bucureşti
Asociaţia pentru Toleranţa în Spaţiul Public
Asociaţia „Darul Vieţii”, Timişoara
Centrul de Consiliere şi Informare pentru Femei cu Sarcina Nedorită „Puls”, Oradea