”Principalii generali din Myanmar, inclusiv comandantul-şef Min Aung Hlaing, trebuie să facă obiectul unor anchete şi urmăriri în justiţie pentru genocid în nordul statului Rakhine, precum şi pentru crime împotriva umanităţii şi crime de război în statele Rakhine, Kachin şi Shan”, a cerut Misiunea ONU privind stabilirea faptelor din Myanmar, cu ocazia publicării unui raport.

În perioada august-decembrie 2017, peste 700.000 de musulmani rohingya s-au refugiat din cauza unei ofensive a armatei birmane, lansată ca represalii la atacurile împotriva unor posturi de frontieră întreprinse de către rebeli rohingya. Ei au găsit adăpost în Bangladesh, unde trăiesc de atunci în tabere imense improvizate.

Alte Articole

Veşti bune pentru românii care vor să meargă în concediu ...

Israelul continău atacurile aeriene în Fâşia Gaza. Zece membri ...

Război în Orient. Israelul, atacat cu rachete şi din Siria ...

Potrivit anchetatorilor ONU, lidera birmană Aung San Suu Kyi ”nu s-a folosit de poziţia sa de facto de şefă a guvernului, nici de autoritatea sa morală, pentru a contracara sau pentru a împiedica derularea evenimentelor în statul Rakhine”.

”Prin faptele lor şi prin omisiunile lor, autorităţile civile au contribuit la comiterea unor crime atroce”, au estimat ei.

Anchetatorii au indicat totodată că autorităţile locale aveau ”puţină marjă de manevră” pentru a controla acţiunile armatei birmane şi că ”nimic nu arată că au participat direct la planificarea sau la punerea în practică a unor operaţiuni de securitate sau că au făcut parte din structura de comandă”.

Misiunea ONU a întocmit o listă cu şase înalţi gradaţi, inclusiv şeful armatei birmane, suspectaţi că au comis crime. Ea a întocmit şi o listă mai lungă cu indivizi presupuşi vinovaţi, pentru ca tribunalele să-i prindă.

Anchetatorii ONU recomandă Consiliului de Securitate să facă apel la Curtea Penală Internaţională (CPI) sau la înfiinţarea unui tribunal internaţional ad-hoc.

Consiliul de Securitate al ONU a făcut apel de mai multe ori la încetarea operaţiunilor militare ale Myanmarului şi la revenirea în condiţii de securitate a musulmanilor rohingya, dar iniţiativele sale sunt limitate de către China, principalul susţinător al Myanmarului.