Orionidele reprezintă unul dintre cei mai importanți curenți de meteori care străbat cerul în perioada 2 octombrie – 7 noiembrie, iar în această noapte este estimată faza maximă de producere a acestui fenomen. Cu alte cuvinte dela miezul nopții și până la răsărit, dacă este senin, putem vedea aproximativ 25 de stele căzătoare pe oră, foarte strălucitoare și care brăzdează cerul cu o viteză de 66 de kilometri pe secundă. 

Astronomul Adrian Șonka spune că Orionidele pot fi văzute cu ochiul liber, dar pentru acest lucru e nevoie să ieșim din oraș, unde poluarea luminoasă este foarte puternică.

Alte Articole

iRENE, primul „administrator de bloc” creat cu AI, îţi ...

Descoperirea misterioasă de sub Antarctica. Curg teoriile conspiraţiei ...

„Trebuie să ieșim în afara orașului și să ne uităm cu ochiul liber, în următoarele două nopți. Cel mai bine e după ora 1 dimineața, să ne uităm spre nord sau spre vest și să așteptăm să se vadă stelele căzătoare. Sunt cam 20 pe oră. Nu sună mult, dar pentru stele căzătoare e bine. Asta trebuie să facă oamenii, să profite că este senin și să se uite spre cer”, a spus astronomul.

El a avertizat însă că, într-o noapte normală, pe cer pot fi văzuți mai mulți sateliți artificiali decât stele căzătoare.

Șonka a explicat la Digi24 și originea acestui curent de meteori.

„Pământul se rotește îm jurul Soarelui și ajunge într-o zonă mai bogată în praf. Praful acesta vine de la asteroizi și comete. În cazul acesta, praful vine de la celebra cometa Halley, care revine la Soare la 76 de ani. Pământul ajunge în locul acesta de două ori pe an”, a spus Șonka.

Ce sunt Orionidele și care este legătura lor cu cometa Halley

Orionidele reprezintă unul dintre cei mai importanți curenți de meteori care străbat cerul în perioada 2 octombrie – 7 noiembrie, atunci când Pământul trece prin marginea exterioară a norului de particule din coada cometei Halley. Atât planeta noastră cât şi cometa orbitează eliptic Soarele, intersectându-se de două ori pe an. Astfel, în mai, poate fi observat curentul de meteori Eta Aquaride, în timp ce în toamnă se produc Orionidele, potrivit astro-urseanu.ro. De fiecare dată când Halley se întoarce în sistemul solar interior, nucleul său varsă gheaţă şi praf stâncos în spaţiu. Particulele de praf devin în cele din urmă Orionidele şi Eta Aquaridele dacă se ciocnesc de atmosfera Pământului. Ultima apariţie a cometei lui Halley datează din 1986 şi următoarea este prevăzută în 2061, când va intra în sistemul solar interior. Resturile din cometa Halley înconjoară sistemul solar, adesea departe de cometă. Deci, deşi nu putem vedea cometa însăşi, putem vedea bucăţi de gheaţă şi praf pe care le-a lăsat în urmă în ultimele milenii.