Ozana Barabancea şi-a ieşit din minţi: Las’ că vezi tu, curvă fără inimă!

„Tu zeiță

Tu zeiță a slăbitului, cățea ordinară, care eşti în văzduh, că unde dracu’ altundeva te-ai afla, că eşti uşoară precum fulgul şi levitezi pe nervii capului meu. Ia spune-mi tu mie, matracucă slăbănoagă care eşti, îți arde de o paranghelie cu mine?! Că mă umfli şi de la aer, m-am obişnuit cu ideea. Că a trebuit să renunț la ciocolată, înțeleg. Că nu am mâncat un amărât de cartof de 6(şase) săptămâni încheiate, pricep. Că nu mai beau Pepsi, accept. Că nu am pus limbuța pe o picăturică de vin, nici nu înțeleg şi nici nu accept, dar m-am conformat, vrăjitoare ce te hrăneşti cu durerea mea.

Dar ia spune-mi tu mie, bestie răzbunătoare şi mizerabilă, cum karma mă-tii m-ai făcut să pun 700 de grame de săptămâna trecută?! Am mâncat de 5 ori pe zi. Mic dejun, gustare, prânz, gustare, cină. Am gătit regulat, în tigaia antiaderentă ce am fost nevoită să mi-o cumpăr dupa 9 ani de femeie măritată, tot din cauza ta, cățea schiloadă. Am învățat să o şi folosesc. Am băut 2 litri de apă semiplata cu lămâie, bitch, că aia plată poti să o bei dumitale cu mămică-ta. Ba am băut si fiertură de țelină, cu ceapă şi pulicica cucului. Fără sare! Nici măcar nu-s bolnavă şi am înghițit drăcia asta.

Recunosc, într-o zi, am pus botul pe un nemernic de şnițel. Şi ăla era de pui, mic cât palma lu’ fisa la prietena mea. Ştiu. Ştiu, avea şi ou şi făină, a făcut şi baie în ulei. Nemernică ce eşti, nu avea mai mult de 120 de grame. Cum $#£@ calului le-ai transformat în 700, cotoroanță mefistofelică care eşti? Şi cu ce abracadabra le-ai depus fix pe abdomenul meu? Zi, te-ai distrat de ai murit, când ai văzut cum m-am înverzit pe cântar?! Era de la rucola, fraiero! Umflate-ar aeru’ să te umfle.

Alte articole

Ozana Barabancea nu se implică în viața sentimentală a copiilor săi: „Important este să fie amândoi fericiți. Nu contează dacă eu o plac sau nu”

Cu ce boală a fost diagnosticată Ozana Barabancea: „Cu Dumnezeu înainte. Aveți grijă de sănătatea voastră”

Adică săracu’ de mine am pedalat degeaba bicicleta, de parcă mă fugăreau toate fobiile mele? Degeaba am ales scările în locul liftului? Mersul pe jos in locul masinii?Taci, ha? De ți-ar rămâne gura încleştată să nu poți înghiți baby spanacul şi pieptul de pui cântărit. Să crăpi de foame, precum crăp io de ciudă că m-ai îngrăşat 700 de grame. 

Râzi şi cu curu’ tău osos când mă vezi că bălesc după rochițele mele de acu’ 20 de kile, ha? Ai satisfacție orgasmică când găteşte vecina gogoşi şi închid geamul?! Faci tumbe prin văzduh, când vezi cum mă strâmb la cafeaua îndulcită cu ştevie?! 

Nu puteai şi tu să faci o vrajă să nu-mi placă ceafa în sânge, ci carnea fiartă? Să nu salivez după cartofi prăjiți, ci după brocolli gătit la abur? Să consider că desert e brânza degresată asezonata cu ciuboțica şoimului, nu ciocolata cu alune? Nu puteai, ha, că tu nu eşti muiere adevărată, eşti o scopie ce se hrăneşte cu suferința mea, că nu te mai satură Bunuțul Dumnezeu de ea. 

Şi dacă tot nu le-ai făcut pe toate astea, nu puteai nici să mă faci să mă nasc în epoca rubensiană, nu?! Să fiu şi eu mândră de şoldurile mele, nu?! O trebuit să vin pe lume în era blugilor skiny şi bluzelor până la buric.

Las’ că vezi tu, curvă fără inimă, că ajung io fix la greutatea care vreau, oricâte şnițele îmi scoți în cale, oricât vin se toarnă în pahare. Să te ferească Bunuțul Dumnezeu, Maica Precistă şi Domnul nostru Iisus Hristos să mă mai faci să mai pun vreun nenorocit de gram, nu 700, perfidă osoasă. Că pe cand ma fac slabă, mă urc la tine în văzduh, şi te jupoi de vie, să nu mai chinui nici o muiere sănătoasă. Să te mai văd eu atunci ce mai zici, tu zeiță a slăbitului,catea ordinara!”