Părintele Marian, îngerul familiilor nevoiaşe. Şi-ar fi dorit să fie poliţist, dar moartea mamei l-a îndreptat spre Biserică

Părintele Marian Tudor, un preot cu har duhovnicesc. În zilele noastre, de multe ori constatăm că preoţia, arta de a sluji cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu a devenit pur şi simplu o meserie şi nu mai este vorba niciun moment despre har sau despre conexiune cu divinitatea. Sunt şi cazuri, unde, din fericire, preoţii sunt adevăraţi îngeri pentru cei aflaţi la ananghie. Aşa este cazul preotului Marian Tudor. Acesta a devenit un adevărat înger păzitor pentru familiile greu încercate de viaţă.

Un preot din Cluj a uitat de cele sfinte și a făcut un scandal monstru la o înmormântare! Duhovnicul circar trebuie să achite daune morale de 5.000 de lei

Marian Tudor, un preot din județul Vrancea este înger pentru copiii și mamele aflate în nevoie sau gonite de acasă. Cu credință în Dumnezeu și cu multă voință, părintele a salvat din sărăcie zeci de familii și chiar sate din întreaga țară.

Părintele este un înger pe pământ care apelează la bunătatea oamenilor pentru a face bine altor persoane nevoiașe. Preotul Marian Tudor este un om cu mult har și dragoste de oameni, care dă copiilor șansa unei vieți mai bune și mamelor liniște și adăpost.

Alte articole

Cine e preotul Marian Tudor, omul transformat în înger pentru familiile fără posibilități. A salvat din sărăcie sate întregi și a adus zâmbetul pe buze copiilor necăjiți. „Dumnezeu a lucrat şi am reuşit!”

Producătorii locali, descurajaţi de condiţiile impuse de retaileri. Marian Tudor, patronul unei fabrici de dulceţuri, gemuri şi zacuscă din Verneşti, Buzău: „Hipermarketul îmi oferă 2 – 3 lei pe borcanul cu zacuscă, păi doar borcanul gol mă costă 1,5 – 2 lei”

Marian Tudora reușit să deschidă un centru social pentru familii nevoiașe unde i-a luat și pe micuții Mihai și Cătălin, pe atunci rupți de civilizație, acum puțin mai dezghețați, dar nu prea vorbăreți. Copiii de atunci care au apărut la TV sunt mecanicii auto de acum, care locuiesc în centrul pe care preotul l-a ridicat chiar la el, acasă, la Găgești, scrie Ziarul Top din Argeş.

Preotul Marian Tudor, omul care a devenit înger pentru mame şi copii necăjiţi. A salvat din sărăcie sate întregi din ţară: „Dumnezeu a lucrat şi am reuşit!”

Într-o zi cu soare, de început de noiembrie, Moş Crăciun pare că a încurcat anotimpurile şi hainele. Era deghizat în preot şi împărţea cadouri. Pentru copii, bucuria e atât de mare încât nici nu-şi mai bat capul să dezlege misterul. Se cuvine, însă, pentru noi, oamenii mari, să facem puţină lumină în această poveste.

„Aşa împărţim mereu. Avem o doamna din Canada care ne trimite constant. Cam o data pe lună”, spune Marian Tudor, preot. „Cele mai multe mămici provin tot de prin centre, sunt cele care au crescut prin centre, care nu au părinţi, care nu au niciun fel de susţinere. Vin mame care sunt scoase afară în toiul nopţii, iarnă, pe frig, pe ger, şi nu au unde merge, mămici care se satură de calvarul pe care îl trăiesc acasă„, povesteşte Marian Tudor, preot.

„În total am 10 aici şi două ale mele de acasă. 12 acum, dar şi ceilalţi sunt toti ai noştri, 9 copii şi familia cu 6. Avem mulţi copii, mai am din localităţile învecinate, familii numeroase cu mulţi copii, de fiecare dată ne apelează, încerc să le fiu de folos cât pot„, adauga Marian Tudor, preot, pentru Observator.

Moartea mamei l-a îndrumat spre biserică

Pare că ăsta a destinul lui. Să fie de folos. Şi-ar fi dorit să fie poliţist. Dar după moartea fulgerătoare a mamei şi-a schimbat brusc planurile. Pentru că dorinţa mamei era ca el să îmbrace hainele preoţeşti.

„De multe ori m-am gandit la lucrurile acestea… Cum am ajuns să fac ce fac astazi. Simt o bucurie foarte mare când stau lângă copiii pe care reuşesc să îi văd zâmbind, să îi ajut cu ce au ei nevoie, şi cred că mă regăsesc pe mine în copilărie, pentru că nici noi nu am avut o copilarie prea frumoasă. Am fost patru fraţi, am rămas fără mamă de mici. Veneau şi la noi oameni cu diverse ajutoare, îmi amintesc de Paşti, de Crăciun, primeam saci cu haine. Ne bucuram atât de tare când găseam câte un lucru care ni se potrivea, probabil de acolo, nu-mi explic. Ideea e că tot ce fac, fac din suflet şi cu mare bucurie„, spunea Marian Tudor, preot.

Acum mai bine de 10 ani ajungea preot la Glodeanu, în judeţul Buzău. Şi avea să vadă cu ochii lui cea mai cruntă imagine a sărăciei. Zeci de familii trăiau aici ca în Evul Mediu, în case improvizate, fără nicio sursă de venit. „Le mai cer oamenilor care au parastase şi câte o farfurie de mâncare pentru ei, sunt zile când nu au ce să le pună pe masă pentru ei”, povesteşte Marian Tudor, preot.

„Îmi doresc să fiu sănătos, să pot continua ce am început şi Doamne Doamne să ne trimită îngeri ca până acum care să ne sprijine în toate demersurile noastre”

Tânărul preot Marian Tudor a fost singurul om care le intra în curte. Şi singura voce care a strigat după ajutor. Gesturi absolut impresionate s-au petrecut sub ochii lui. Într-un an, de Paşte, s-a trezit în comună cu un grup de deţinuţi. Renunţaseră în acea zi la hrană, ca să doneze totul oamenilor sărăci din Glodeanu.

Preot obligat să plătească daune morale după ce o femeie l-a dat în judecată pentru că i-a cerut 5.000 de lei ca să-i înmormânteze mama: „Mi-a zis că n-am ce căuta cu mama în cimitir, că ne scoate afară cu sicriu cu tot”

„Uite, iţi dau medalionul meu. Îţi place? A fost al băieţelului meu. El e îngeraş acum”. Nu va uita niciodată această scenă. Şi nici chipurile a doi fraţi ca două mici sălbăticiuni. „Cum te cheama pe tine?” Nu ştia să spună nici măcar asta. Că îl cheamă Mihai. Iar pe fratele lui Cătălin. „Nu cred că îi mai recunoaşteţi, au crescut. Ei sunt copiii de la Glodeanu, de la prima mea parohie”, spune preotul.

Când şi-a încheiat misiunea la Glodeanu, după a reuşit să deschidă aici un centru social pentru familiile nevoiaşe, i-a luat cu el pe Mihai şi pe Cătălin. Să fie sigur că le va fi bine.

Nu sunt nici azi prea vorbăreţi. Dar se citeşte în privirea lor că sunt fericiţi. Au terminat şcoala şi acum se pregătesc amândoi să devină mecanici auto. Locuiesc în centrul pe care preotul l-a ridicat la el acasă, la Găgeşti.

„Mi-am dorit să vin aici dat fiind că au fost locurile în care am copilarit, tatăl meu a rămas singur, şi voiam să fiu mai aproape de el, am cerut la un moment dat transferul, ştiam ca s-a eliberat parohia de aici din Găgeşti. Dumnezeu a lucrat şi am reuşit să cumpărăm casa aceasta, cu ajutorul unui domn din Bucureşti. A cumpărat-o, ne-a lăsat-o în comodat, practic a cumpărat-o doar pentru noi„, povestea Marian Tudor, preot.

Şi aşa a luat-o, practic, de la capăt. Adunând în jurul lui oameni care fac bine, şi oameni care au nevoie să se facă bine.  Preotul e mereu acolo, lângă ei. Iar pentru ei toţi, mame fără niciun ajutor şi copii fără nicio speranţă, dintr-o dată, e bine. „Îmi doresc să fiu sănătos, să pot continua ce am început şi Doamne Doamne să ne trimită îngeri ca până acum care să ne sprijine în toate demersurile noastre”, se roagă Marian Tudor, preot.