În vorbirea de zi cu zi și în mediul online apar des ambele variante. Lingviștii clarifică însă diferențele dintre „Paște” și „Paști”, explicând când se folosește fiecare formă și care este considerată corectă în funcție de context. Iată cum le deosebim și cum putem evita greșelile frecvente din exprimările legate de sărbătorile pascale.
Conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția a II-a, revizuită și adăugită), ambele forme – „Paște” și „Paști”- sunt considerate corecte în limba română.
Lingvistul George Pruteanu a explicat, într-o emisiune TV difuzată în 1998, originea și evoluția celor două variante.
„Multă lume m-a întrebat cum se spune corect: Paști sau Paște. Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică “pesah” – și acea azimioară numită pască (după opinia etnologului Simion Florea Marian; alți cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de “pască”). La plural, acest cuvânt face “paști”: o pască, două paști, conform unei alternanțe obișnuite în româneste, cum e și în verbul a paște: “să pască, să paști” sau a naște: “să nască, să naști” etc. Așadar, Paști e pluralul de la pască. Resimțit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, când era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, și astfel a fost derivat singularul “Paște”, spunându-se, firesc, fie “sărbătorile de Paști”, fie “sărbătoarea Paștelui”. Amândouă formele sunt la fel de corecte, și alte subtilități pe această temă nu au substanță, e o falsă problemă”, a spus George Pruteanu, conform Pro TV.
Deși în limba română sunt folosite ambele forme, Biserica recomandă utilizarea variantei „Paști”. Aceasta apare constant în texte religioase vechi, precum Sfânta Scriptură sau în Cartea de învățătură a diaconului Coresi din 1581, unde este menționată forma „Paștile de bucurie și de veselie”, dar și în Noul Testament din 1648, unde se vorbește despre „sărbătoarea azimelor care se cheamă Paștile”, potrivit doxologia.ro.
Aceeași formă este consemnată și în Dicționarul religios publicat în 1994 de Ion M. Stoian.
„Paști = cea mai mare sărbătoare religioasă, celebrată de creștini în amintirea Învierii lui Iisus Hristos; (reg.) păscuță; (la mozaici) sărbătoare pe care evreii o celebrează între 15 și 22 ale lunii Nisan (aprox. aprilie), în amintirea ieșirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise; sărbătoarea azimelor (pesach)”.
Conform DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 2005), termenul apare în vorbirea cotidiană cu forma „Paște” ca substantiv propriu, dar are pluralul „Paști”, inclusiv în construcții consacrate precum „Sfintele Paști”.
!Páște (sărbătoare) s. propriu m., pl. Paști (doi Paști; dar pl. f. Sfintele Paști)
La rândul său, DEX (Dicționarul explicativ al limbii române) consemnează atât sensurile, cât și utilizările expresiilor tradiționale, precum „din an în Paști” sau „de Paști”.
PAȘTI s. m. 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea Învierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea eliberării acestora din robia egipteană. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. Pâine sfințită, care se împarte la biserică în ziua de Paști (1); pască. [Var.: Páște s. n.] – Lat. pascha, -ae.
Prin urmare, în limba română actuală, ambele forme, „Paște” și „Paști”, sunt considerate corecte, diferența fiind dată mai degrabă de context și de uzul religios sau lingvistic.