Paula Seling, după criticile primite pentru că a felicitat Moldova în limba rusă: „Aleg să îmbrățișez acolo unde cineva dorește să arunce cu piatra”

În postarea sa, Paula Seling  a explicat că, la mai bine de o săptămână de la eveniment, continuă să primească injurii și comentarii jignitoare, inclusiv la postări care promovează exclusiv activitatea sa artistică. Artista a subliniat că acel cuvânt a fost „cel mai greu rostit” și că nu intenționa să afecteze pe nimeni.

Dan Negru, reacție tranșantă după gafa Paulei Seling de la Eurovision: „Nu poți să treci o prăpastie țopăind. Trebuie curajul unui pas mai mare”

„Întâmplarea cu acel termen buclucaș a devenit, fără voia nimănui, un adevărat experiment social”, a scris vedeta, precizând că reacțiile publicului au reflectat lipsa de empatie și tendința de linșaj mediatic. Ea a menționat că, de-a lungul carierei, și-a construit imaginea prin profesionalism, respect și promovarea binelui.

Alte articole

România va participa la cea de-a doua semifinală a Eurovision, din 14 mai. Austria va găzdui ediţia din 2026 la Viena

Artista a insistat că nu a avut niciodată o opinie politică exprimată public și a criticat manipularea informațiilor.

Paula Seling a încheiat mesajul printr-un apel către public, rugându-o să țină cont de întreaga activitate a unui artist înainte de a-l judeca. „Aleg să fiu de modă veche. Aleg să îmbrățișez acolo unde cineva dorește să arunce cu piatra”, a mai adăugat ea.

Mesajul Paulei Seling, după gafa de la Eurovision Moldova

De altfel, a doua zi după ce a spus „Maladieț, Moldova”, pe scena Eurovision Republica Moldova, Paula Seling a postat un mesaj video în care şi-a prezentat scuzele, explicând că, din dorinţa de a fi ”drăguţă şi simpatică”, a folosit un cuvânt care habar nu avea că este în limba rusă şi fără să ştie că va crea supărare.

La o săptămână de atunci, artista a revenit cu un mesaj lung pe Facebook. Îl redăm integral.

„Observ că, la mai bine de o săptămână de la acel moment, continui să primesc injurii, cuvinte grele și comentarii jignitoare — inclusiv la postări care nu au nicio legătură cu subiectul în sine, ci promovează exclusiv activitatea mea artistică. Toate fac trimitere la un singur cuvânt, poate cel mai greu rostit de mine până acum, transformat într-o etichetă.

De ce simt oamenii nevoia să înjure și să mâzgălească imaginea unui om care nu le-a făcut nimic rău, personal? Un om care nu le-a atacat identitatea, nu le-a jignit valorile și nu a atentat la nicio conștiință națională?

Întâmplarea cu acel termen buclucaș a devenit, fără voia nimănui, un adevărat experiment social. Un amestec de psihologie colectivă, anatomie socială, nivel de empatie și „coloristică” intelectuală s-a revelat ca o paletă de culori despre care nici nu știam că există — sau, poate, pe care am preferat să nu o vedem.

A fost o radiografie a societății: cu lipsa ei de empatie, cu superficialitatea cunoașterii, cu nevoia de linșaj, dar și cu disponibilitatea de a folosi un eveniment nefericit din viața unei personalități care, o viață întreagă, a încercat să fie verticală, să urmeze reguli corecte de conștiință și conduită, să promoveze binele și calitatea oriunde a mers.

Tocmai de aceea, o greșeală — una singulară — capătă, pentru o astfel de persoană, conotații greu de dus. Oameni care nu văd pânza întreagă iau un episod izolat, interpretabil, și îl transformă în definiție de caracter și ideologie. Ca și cum o apariție punctuală, într-un context nefericit sau într-o asociere nedorită, ar deveni brusc esența unui om.

Citește și: Paula Seling, o simplă prietenie sau fluturi în stomac? Cum s-a pozat alături de managerul ei: „Îți mulțumesc pentru felul în care știi să iubești fără demonstrații”

Repet clar și fără echivoc: nu am avut niciodată o opinie politică exprimată public, pentru că am considerat că nu aceasta este menirea mea.

Binele meu l-am făcut în neutralitate, încercând să transmit iubire, lumină și construcție, nu separare.

Și totuși, oameni — inclusiv un fost coleg de facultate, jurnalist — au uitat regula de bază a profesiei: verificarea informației din minimum trei surse. A ales să scrie un eseu care mă picta exact așa cum NU sunt. Și știa că nu sunt așa, pentru că mă cunoaște. Știu că mă cunoaște, și el știe, dar alege să nu știe. L-a șters, ulterior. Măcar atat…

Problema nu este atacul asupra mea, ca persoană. Dacă mergem spre esență, ajungem la întrebarea adevărată: care este nevoia și scopul acestei manipulări a publicului? De ce ai încerca să inflamezi oameni, când miza nu este, de fapt, discreditarea unei artiste interprete?

Niciun discurs nu este expus fără un mobil. Întrebarea este: care este acela? De aceea, într-o lume a dezinformării, vă rog — aproape vă implor — nu credeți tot ce vi se spune sau vi se arată. Verificați. Aveți acces la informație. Puneți mâna pe telefon. Căutați. Întrebați. Nu credeți vânătorii de clickbait. Priviți linia definitorie a unui om: ce a făcut o viață întreagă, de ce a făcut și încotro și-a întins mereu brațele — spre îmbrățișare, nu spre excludere. Nu credeți un titlu scandalos al unei publicații online, scris pentru a vă determina să dați click.

Aveți posibilitatea să studiați, să analizați, să vedeți cu ce se ocupă un om înainte de a-l arde pe rug pentru ceva ce nu a intenționat. Iar dacă cineva spune că „a fost intenționat”, întrebați-vă onest: De ce nu a mai făcut asta până acum? De ce nu există un șir de evenimente în același sens? De ce este un caz singular? De ce se dezice clar de orice astfel de interpretare? Dacă ești un susținător ardent al unei ideologii, te manifești constant: mergi la întâlniri, susții, lupți, te expui. De ce această femeie nu a făcut niciodată asta? Nu te întrebi.

Sunt tristă.
Tristă pentru că lumina răzbate tot mai greu printre nori.
Nori grei.
Nori de răutate.
Nori de lipsă de eleganță.
Dacă aceasta este lumea azi, cu particularitățile ei, atunci aleg să fiu de modă veche.
Aleg să îmbrățișez acolo unde cineva dorește să arunce cu piatra.
Mulțumesc”.