Nu mai puţin de 20 de autocare pline ochi cu pelerini din toate colţurile ţării au umplut, luni dimineața, parcarea din fața Mănăstirii Prislop. Circa 2.000 de credincioşi s-au perindat, luni, pe la mormântul Sfântului Ardealului şi au împânzit aleile din jurul mânăstirii.

Pelerinaj la mormântul părintelui Arsenie Boca la 33 de ani de la trecerea la cele veşnice

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Reacția incredibilă a unei cliente supărate pentru că nu ...

România, pe primul loc în UE la incidenţa şi mortalitatea ...

Cei mai mulți dintre oamenii veniţi la Prislop au fost vârstnici apăsaţi de necazuri, veniţi aici cu credinţa că părintele îi va asculta şi le va arăta drumul pe care s-o apuce. Au fost şi tineri, dar mai puţini, ţinând cont de faptul că pelerinajul a avut loc luni când mulţi erau la serviciu.

„Am venit din Sâmbăta de Sus (județul Brașov), ca în fiecare din ultimii ani, pentru a ne ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca și a ne arăta dragostea față de el, pentru că a slujit la mănăstirea Brâncoveanu, din satul nostru. Azi au fost patru autocare de pelerini din Brașov. Totuși, față de anii trecuți e mai puțină lume. Este luni, iar tinerii sunt la lucru”, spune Ioana Moga, o pensionară din comuna Sâmbăta de Sus, pentru Adevărul

În ultima perioadă, Mănăstirea din Ţara Haţegului s-a schimbat la faţă. Aleile au fost lărgite și pavate cu marmură, a fost pus gazon în mai multe zone din curte, grădinile de flori au fost extinse, au fost platați copaci și arbuști ornamentali, au fost montate bănci şi panouri solare.

Citeste si Gigi Becali, decis să cumpere casa în care a copilărit Arsenie Boca. Suma colosală pe care e dispus să o plătească

„În anii trecuți, era mult mai greu pentru noi să ajungem la peștera sfântului Ioan. Era istovitor după ce stăteam câte o oră până ajungeam la mormântului părintelui Arsenie Boca. Apoi urcam prin noroi și coboram pe o potecă accidentată și abruptă. Cărarea a fost lățită, iar lumea nu se mai îmbulzește ca în urmă cu câțiva ani”, spune Maria, o altă pensionară.

Arsenie Boca s-a născut în anul 1910 în satul Vaţa de Sus (judeţul Hunedoara), a fost preot, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu şi apoi la Mănăstirea Prislop. A murit la 28 noiembrie 1989, la vârsta de 79 de ani, la Sinaia şi a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, în 4 decembrie 1989. A fost dorinţa lui să fie înmormântat la Prislop, deoarece slujise aici în anii ’50, înainte ca autorităţile comuniste să îl trimită în închisoare.

Nepoata părintelui Arsenie Boca, dezvăluiri despre „Sfântul Ardealului”: „Se uita la om şi ştia tot despre el”

Psihologul Zoe Dăian este nepoata părintelui Arsenie Boca şi trăieşte, azi, într-un centru pentru vârstnici în Bihor. Femeia de 91 de ani a fost mai mult decât ruda iubitului părinte, i-a fost partener de joacă şi prieten.

Nepoata părintelui Arsenie Boca a trecut prin momente nu foarte plăcute de-a lungul vieţii. A trecut printr-un divorţ, prin bolile bătrâneţii, printr-un atac cerebral în urma căruia a stat o lună în comă, printr-o formă severă de COVID, dar din toate aceste încercări a ieşit învingătoare. Este convinsă că părintele Arsenie a ajutat-o să depăşească momentele grele.

Citeste si Sfârşitul lumii, prevestit de părinţii Ilie Cleopa, Ilarion Argatu şi Arsenie Boca. Dezvăluiri teribile despre semnele Apocalipsei: „Bomba cu neutroni va distruge omenirea în cinci luni”

„Bunica mea din partea tatălui, Ana Boca, a fost soră cu tatăl lui Zian (numele de botez al lui Arsenie Boca – n.r.). Iar tatăl meu, Vasile Crucin, a ţinut foarte mult la el, chiar dacă era o diferenţă de vârstă de 8 ani între ei. Când părinţii lui au divorţat, iar apoi tatăl lui – cu care a rămas – a murit, Zian nu a vrut să se mute la bunicii unde locuia şi mama lui. A vrut să stea cu tata. Avea 14 ani când a ajuns la noi în casă. Eu m-am născut abia după 6 ani„, povesteşte doamna Zoe pentru ebihoreanul.ro.

Femeia îşi aminteşte cu drag că Zian îi lua apărarea mereu şi îi purta de grijă când părinţii ei lipseau.

„Îl tot chemau şi pe el, la nunţi, că părinţii mei au cununat mulţi tineri. Dar el nu voia să se ducă. «Mărioară, eu nu sunt pentru viaţa asta. Voi mergeţi liniştiţi, eu am grijă de Zoe», îi spunea mamei”, rememorează Zoe Dăian. Uunchiul ei era, însă, atras de rugăciuni, de cărţi, de pictatul icoanelor.