Despre Angelina Jolie şi The Beatles se ştie deja că obişnuiau să îşi creeze stări de bună dispoziţie prin administrarea de LSD, o substanţă halucinogenă cunoscută în lumea medicală cu denumirea „acid lisergic dietilamida-25”. O surpriză este, cu siguranţă, faptul că acelaşi obicei îl aveau Cary Grant sau personajul animat Marge Simpson.
Recent, presa internaţională a consemnat mai multe declaraţii ale actorului Shia LaBeouf – cunoscut pentru rolul din „Transformers” – în care acesta mărturisea că, pentru a intra în pielea personajelor pe care trebuie să le interpreteze, a consumat LSD. LaBeouf este considerat revelaţia momentului, asta cu siguranţă şi datorită excentricităţilor sale de pe platourile de filmare. După „apariţia roz” din videoclipul lui Sigur Ros pentru piesa „Fjögur Píanó”, actorul a plusat la imaginea de nonconformist atunci când a mărturisit că doreşte ca scenele de sex pe care le filmează pentru „Nymphomaniac”, pelicula regizată de Lars von Trier, să fie reale. Recent, LaBeouf a mărturisit că, în timpul filmărilor la „The Necessary Death of Charlie Countryman”, producţie care urmează să apară anul viitor, a făcut apel la LSD pentru ca prestaţia lui să pară cât mai veridică. „Am ţinut cont de ce mi-a spus odată Sean Penn care, la rândul său, a avut puterea de a se aşeza la propriu pe scaunul electric în «Culoarul morţii/ Dead Man Walking»”, a declarat Shia LaBeouf pentru publicaţia USA Today.
Dacă LaBeouf este imaginea nonconformistului, a excentricului, Cary Grant întruchipează glam-ul anilor ’30 – 40′. Dincolo de platourile de filmare, însă, viaţa lui Grant era departe de perfecţiune. Lupta sa cu depresia şi cu vedeniile cauzate de o copilărie nefericită, în care a fost abandonat de mamă, şi de câteva mariaje eşuate, a durat ani buni. La începutul anilor ’50, însă, a venit şi salvarea lui. Medicul psihiatru care îl ţinea sub observaţie i-a prescris LSD, pe care i l-a administrat în doze curative. „Am renăscut la propriu. Am învăţat să-mi controlez viaţa. Am făcut o greşeală comparându-le pe fiecare dintre soţii cu mama mea”, mărturisea Grant, în 1978, pentru publicaţia Saturday Evening Post. Deşi după începerea tratamentului a mai divorţat de două ori, Cary Grant a continuat să ia LSD în scopuri terapeutice.
În ceea ce o priveşte pe Angelina Jolie, actriţa a încetat să mai folosească LSD cu mult înainte de a deveni mamă. În 2007, ea a mărturisit că a luat substanţa halucinogenă înaintea unei călătorii la Disneyland. Efectele au şocat-o: „Începusem să cred că Mickey Mouse este un bărbat scund, între două vârste, îmbrăcat în costum şi care urăşte viaţa. Drogurile alea pot fi foarte periculoase dacă nu le iei în scop medical. Am renunţat la ele cu mult timp înainte”, spunea Jolie.
Nici Bill Gates, fondatorul Microsoft, nu a negat că a folosit LSD pe când era tânăr. Într-un interviu acordat, în 1994, revistei Playboy, Gates a fost întrebat dacă a luat vreodată substanţa halucinogenă. Miliardarul nu a oferit un răspuns direct, dar a spus: „Vremea nebuniilor a trecut. Au fost lucruri pe care le-am făcut pe când aveam mai puţin de 25 de ani şi care s-au încheiat, din fericire, fără urmări”.
Jack Nicholson este un alt mare actor cu state vechi la cabinetul psihiatric din cadrul aceleiaşi clinici unde au fost trataţi cu LSD Cary Grant, Aldous Huxley, Anais Nin şi James Coburn. Nicholson s-a zbătut mulţi ani pentru a-şi construi o carieră de succes la Hollywood. A reuşit să se afirme abia la finalul anilor ’60, când filmul „Călătoria/ The Trip” (1967), al cărui scenariu l-a semnat, l-a făcut celebru.
Familia Simpson nu a fost niciodată una „normală”. Cu toate acestea, puţini s-au aşteptat ca tocmai doamna Simpson, Marge, să ia LSD. În primul episod al sezonului al şaptelea, Marge se confesa: „Tot ce îmi trebuie este puţin LSD”. A încercat apoi să clarifice, adăugând „Love for my Son and my Daughters” (iubirea faţă de fiul şi fiicele mele, n.r.), dar fără succes. Afirmaţia fusese notată, iar doamna Simpson a trecut astfel în rândul vedetelor care au folosit la un moment dat substanţe halucinogene.
Descoperit în 1938 de către Albert Hofmann, LSD este una dintre cele mai puternice substanţe halucinogene cunoscute. Este o pulbere albă şi fără miros, care, de obicei, se administrează oral şi care are efecte variabile ce îşi fac apariţia după o oră de la administrare şi durează, în general, între 8 şi 12 ore. LSD a fost folosit experimental în tratamentul alcoolicilor şi al pacienţilor cu afecţiuni psihice. Printre efectele LSD se numără alterarea percepţiei, a dispoziţiior şi a proceselor psihologice, împiedicarea coordonării şi a abilităţilor motorii. Între 1950 şi 1960, experimentele cu LSD au fost conduse de medici şi specialişti care au ajuns la concluzia că, în unele cazuri, pot aparea reacţii psihologice neplăcute – confuzie puternică, panică şi anxietate.