Peste 50.000 de pelerini, la moaştele şi icoanele de la Catedrala Patriarhală

Peste 50.000 de pelerini s-au închinat de joi până duminică la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Împărătese Elena, în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei, la icoana istorică a Sfântului Împărat Constantin cel Mare, la moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie, precum şi la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, aflate în baldachinul de pe Colina Patriarhiei.

Pelerinii, unii dintre ei veniţi din străinătate, stau la rând şi peste 12 ore, în linişte, citind rugăciuni sau acatistele sfinţilor. Cei mai mulţi au spus că merg frecvent în pelerinaj, întrucât simt binefacerile sfinţilor.

„Aici vin de cinci ani şi m-am simţit foarte bine. Faţă de ceea ce a fost acum, sunt foarte bine în ceea ce priveşte problemele de sănătate sau de familie”, a spus Maria, din Bucureşti.

„Plec cu o mare linişte sufletească şi multă pace, care se păstrează de la an la an. Nu putem altfel, pentru că îl păstrăm în suflet pe Mântuitorul Iisus Hristos şi pe sfinţii care sunt cu noi. Nu pot spune că este uşor, dar vin an de an, iar acum parcă mai mult ca oricând, pentru noul nostru părinte Ciprian (IPS Ciprian, n.r. )”, a spus Ecaterina, din Buzău.

Alte articole

Papa Francisc a transmis un mesaj tuturor credincioșilor din lume, în ziua de Paște: „Hristos plânge lacrimile celor care suferă”

Monica Bîrlădeanu a oferit trei sfaturi importante pentru Săptămâna Mare. Ce le-a transmis vedeta fanilor ei

Vezi şi:SCANDAL LA MOAŞTE. Doi soţi au fost duşi la poliţie, după ce au vrut să sară peste rând VIDEO

Există un grup constant de pelerini care merge la toate hramurile. „Nu putem spune că sunt 20 -25 sau 30 la sută dintre pelerini care merg constant în pelerinaje. Sigur că la Cuvioasa Parascheva predomină pelerinii din Moldova, la Cuviosul Dimitrie cel Nou, cei din Arhiepiscopia Bucureştilor. Dar în ambele sunt şi pelerini din alte zone şi chiar din străinătate. Pe lângă ei sunt şi unii care au alte scopuri, să mai caşte gura, să încerce să intre prin faţă sau să cerşească”, a spus părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

El a precizat că persoanele care stau la coadă câte 12-14 ore sau care nu se clintesc de la Sfânta Liturighie sunt oameni cu credinţă şi care simt roadele acesteia.

„Încă de la sfârşitul se­colului al XVIII-lea, în ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Dimitrie, la 27 octombrie, se făcea mare «alai» la Mitropolie, adică pelerinaj, cu boieri şi popor, în frunte cu Vodă. Alaiul pornea de la Curtea domnească, în sunetul clopotelor care băteau de săr­bă­toare, urca Dealul Mi­tro­po­li­ei şi era întâmpinat în uşa bi­sericii de mitropolit, cu Evan­ghe­lia şi Crucea, înconjurat de arhierei şi de preoţi şi diaconi. Liturghia era săvârşită de mi­tropolit, împreună cu arhiereii şi cu stareţii mănăstirilor din Bucureşti. După Liturghie, Vodă se întorcea la Curtea dom­nească, cu acelaşi alai cu care venise la Mitropolie şi îm­părţea caftane şi slujbe la bo­ieri, ierta pe osândiţi şi scădea pedepsele cele mari Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor”, a mai spus părintele Stoica.

Duminică, la Catedrala Patriarhală au venit şi parlamentari, printre care Ecaterina Andronescu, Eugen Bejenariu, miniştrii Doina Pană şi Mariana Câmpeanu, precum şi consilieri locali.

Sujba a început la ora 8.00, când a fost citit actistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Apoi, la ora 9.30, a început Sfânta Liturghie, oficiată de patriarhul Daniel şi mitropolitul Corintului, înconjurnaţi de membri ai Sfântului Sinod, preoţi şi diaconi.

„Sfinţii Constantin şi Elena au fost trimişi de Dumnezeu să-i elibereze pe creştini de persecuţii, să apere unitatea şi învăţătura de credinţă a Bisericii, să construiască o mulţime de locaşuri de cult în diferite părţi ale imperiului şi să-i ajute pe săraci, orfani, văduve, mai scurt spus, să facă roditoare Evanghelia lui Hristos în viaţa societăţii. La fel şi Sfântul Mare Mucenic Artemie, general şi prieten al Sfântului Împărat Constantin, nu a lăsat neroditoare credinţa în Hristos, ci a dat mărturie vrednică de crezare în faţa împăratului Iulian Apostatul. Iar pentru aceasta a fost pedepsit cu moarte prin decapitare.Aceşti sfinţi au înţeles vremelnica lor trecere prin această lume drept un pelerinaj sau o călătorie spre patria cerească netrecătoare, o luptă prin credinţă pentru a câştiga cheia care le-a deschis porţile împărăţiei cerurilor”, a spus PF Daniel, în cuvântul de învăţătură.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai spus că în lumina vieţii creştine, trăită ca un permanent pelerinaj, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, împreună cu Sfântul Artemie, sporesc în aceste zile bucuria tuturor pelerinilor care cinstesc sfintele lor icoane şi moaşte, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor.

„În aceste zile de binecuvântare şi de bucurie pe care ni le oferă Hristos-Domnul prin sfinţii săi, vă felicităm pe toţi pentru venirea dumneavoastră la Bucureşti şi ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să vă răsplătească evlavia şi osteneala, râvna şi dărnicia, cu darurile sale cele bogate şi netrecătoare, cu sănătate şi mântuire, cu pace şi bucurie, cu ajutor în familia şi în activitatea dumneavoastră, cu ani mulţi şi binecuvântaţi, pentru a spori în credinţă şi în iubire frăţească, în sfinţenie şi fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, spre bucuria sfinţilor şi spre dobândirea mântuirii. Amin”, a mai spus patriarhul Daniel.

Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, într-o familie de ţărani din satul Basarabi, în sudul Dunării, aparţinând în vremea aceea regatului Bulgariei. Acesta a purtat din fragedă pruncie lupte acerbe pentru a dobândi o viaţă virtuoasă, în post şi rugăciune. Într-o zi, pe când se dusese cu animalele la păscut, a călcat pe un cuib acoperit de ierburi şi a strivit puişorii care se aflau în el. Profund mâhnit, s-a hotărât, pentru pocăinţă, să lase desculţ timp de trei ani, fie iarnă, fie vară, piciorul care strivise cuibul, faptă considerată de el a fi ca o crimă. Mai târziu, s-a ataşat unei comunităţi monastice, iar după ce a ucenicit cele ale ascultării, s-a retras în pădure, unde şi-a statornicit adăpostul într-o peşteră, aproape de râul Lom, neştiut de oameni şi aducând zi şi noapte rugăciunile şi lacrimile sale ca ofrandă lui Dumnezeu.

Cunoscând dinainte ziua morţii sale, s-a întins între două lespezi de piatră şi şi-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu. Au trecut ani mulţi şi lumea uitase de existenţa acestui pustnic, până într-o zi când, la trei veacuri după moartea sfântului, o inundaţie a făcut ca apele râului să urce până la peşteră. Curentul a ridicat lespezile de piatră şi a purtat cu el, îngropat în noroi, trupul rămas nestricat. După alţi 100 de ani, sfântul i-a apărut în vis unei fetiţe bolnave de duh necurat, poruncindu-i să ceară părinţilor ei s-o ducă la malul râului, pentru a-şi afla tămăduirea. De cum s-a aflat această vestire, o mare mulţime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însoţit familia fetiţei până la locul în care, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumină misterioasă şi credeau că este o comoară. S-au pus pe săpat şi imediat au descoperit trupul sfântului, întreg şi strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetiţa s-a vindecat pe loc. Trupul sfântului a fost transportat cu mare cinstire până în satul Basarabi, unde alte vindecări s-au petrecut. Atunci, poporul a venit din toate părţile să cinstească moaştele Sfântului, a mai spus patriarhul Daniel.

Domnitorul Ţării Româneşti a trimis preoţi şi slujitori ca să constate această descoperire minunată şi să-l aducă pe sfânt la Bucureşti, la biserica Curţii domneşti. Aceia l-au luat pe sfânt şi au plecat spre Bucureşti, dar când au ajuns aproape de Ruse, lângă o fântână, boii n-au mai vrut să meargă. Văzând această minune, cei trimişi s-au sfătuit şi au hotărât să înjuge la car doi junci tineri neînvăţaţi, ca să vadă încotro vrea sfântul să meargă. Şi aşa s-a întors sfântul la Basarabi, în mijlocul satului şi a rămas acolo. Trimişii domnitorului s-au întors la Bucureşti şi au povestit cele petrecute. Domnitorul a trimis apoi alţi oameni şi a pus să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserică în sat.

PF Daniel a vorbit şi despre minunile făcute de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou.

„Sfântul a făcut, de-a lungul vremii, multe minuni. Ca ocrotitor al Bucureştiului, a păzit ca un străjer, de pe Dealul Mitropoliei, locuitorii de pe malurile Dâmboviţei. În vremurile de necaz, racla cu sfintele sale moaşte era scoasă în procesiune pe străzile Capitalei. Aşa s-a întâmplat în timpul epidemiei de ciumă bubonică din anii 1813-1814, numită şi «ciuma lui Caragea», pe atunci fiind domnitor Ioan Gheorghe Caragea. Mureau zeci de oameni zilnic. La cererea domnului, s-a făcut procesiune cu moaştele Cuviosului Dimitrie. Drept răsplată pentru ajutorul invocat, epidemia a scăzut în intensitate, locuitorii Capitalei reuşind să scape de cumplitul blestem. Sfântul Cuvios Dimitrie a răspuns rugăciunilor credincioşilor şi pe timp de secetă, când sub domnia lui Grigore Ghica, pe la 1827, în Muntenia, lipsa apei făcuse ravagii mari în agricultură. Legat de procesiunea de atunci a rămas şi o întâmplare hazlie. Ploaia a căzut chiar din timpul pelerinajului, încât «Vodă, boierii şi norodul care erau după sfânt fură udaţi până la piele. Şi ploaia a ţinut trei zile, cu mici întreruperi», aveau să scrie cronicile vremii. Şi holera din 1831 au stârpit-o rugăciunile Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. La cererea generalului Pavel D. Kiseleff, preşedintele Divanului Ţării Româneşti de atunci, în data de 15 septembrie, moaştele Sfântului au fost duse pe Câmpia Filaret, unde, în prezenţa autorităţilor militare ruse, a preoţilor şi credincioşilor, mitropolitul şi călugării au făcut rugăciuni pentru încetarea urgiei. Din ziua aceea şi până la începutul lunii octombrie a scăzut repede numărul morţilor, care până atunci atinsese 160 pe zi”, a mai spus Întâistătătorul BOR.

Începând din anul 2008 a devenit o tradiţie ca, în fiecare an, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou să fie aduse în Capitală, spre bucuria credincioşilor, moaşte ale sfinţilor şi odoare sfinte, care se păstrează în lăcaşurile de cult ale Bisericilor Ortodoxe surori.

Procesiunea „Calea Sfinţilor” a fost de fiecare dată momentul în care oaspeţii sfinţi au fost întâmpinaţi de clerul şi credincioşii români, apoi conduşi către baldachinul împodobit din curtea Catedralei Patriarhale, împreună cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

La rândul lui, mitropolitul Corintului a adresat credinicioşilor rugămintea de a se ruga pentru poporul grec.

Manifestările prilejuite de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, începute în 24 octombrie, se vor încheia marţi 29 octombrie. Delegaţia Bisericii Greciei care a adus la Bucureşti icoana Sfintei Împărătese Elena şi icoana istorică a Sfântului Împărat Constantin cel Mare se va întoarce în Grecia marţi după-amiază.