„Piatra de plăcinte”, zicea el, „se dădea cândva de zestre, în Apuseni și în părțile silvanice dintre Beclean și câmpia bihoreană. Nici o fată nu se mărita fără lespedea ei (de aici vine expresia «a da piatra din casă»), nici o căruță nu pleca la Târgul de Fete de la Găina fără cratița ei ruptă din stâncă”.

De la socăcițele din Gârda de Sus am aflat și eu, acum vreo trei ani, cum se face plăcinta pe piatră (ori pe lespede). 

Citește mai departe AICI