Plan Naţional de Management 2016-2021 pentru Dunăre şi cele 11 bazine şi spaţii hidrografice

Potrivit Directivei Parlamentului European și a Consiliului nr. 2000/60/CE privind stabilirea unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (DCA), statele membre elaborează Planuri de management ale bazinelor hidrografice, care sunt actualizate la fiecare 6 ani, începând cu anul 2009, se arată într-un comunicat al Guvernul.

România a aprobat Planul Național de Management aferent porțiunii naționale a bazinului hidrografic internațional al fluviului Dunărea și Planurile de Management la nivel de bazine hidrografice/spaţii hidrografice prin Hotărârea Guvernului nr.80/2011.

Planul adoptat astăzi este elaborat pentru perioada 2016-2021 și are la bază monitorizarea implementării măsurilor din Planul Național de Management aprobat în 2011 și, totodată, reprezintă o actualizare a măsurilor din acest Plan, având în vedere în principal îmbunătățirea metodologiilor utilizate, datele noi de monitorizare, precum și rezultatele studiilor de cercetare și ale proiectelor implementate.

Bazinele/spațiile hidrografice pentru care s-au elaborat Planurile de management sunt Someș-Tisa, Crișuri, Mureș, Banat, Jiu, Olt, Argeș-Vedea, Buzău-Ialomița, Siret, Prut–Bârlad, precum şi fluviul Dunărea, Delta Dunării, Spațiul Hidrografic Dobrogea și Apele Costiere.

Planurile de Management cuprind  o prezentare a categoriilor şi a corpurilor de apă de suprafață (3.027 corpuri), identificarea presiunilor semnificative și a celor potențial semnificative, reprezentate de sursele punctiforme și difuze de poluare (aglomerări urbane, agricole, industriale), presiunile hidromorfologice (baraje, lacuri de acumulare, etc.) și alte tipuri de presiuni antropice (activități de acvacultură, surse de poluare accidentală). În cadrul Planului Național de Management actualizat a fost identificat un număr total de 8.880 presiuni potențial semnificative, ponderea cea mai mare a presiunilor fiind reprezentată de presiunile difuze provenite din aglomerări umane fără sisteme de colectare și din agricultură.

Un alt capitol îl reprezintă corpurile de ape subterane, fiind identificate și delimitate 143 de corpuri de apă subterană, din care 115 sunt de tip freatic și 28 corpuri de apă subterane de adâncime. Și acestea sunt afectate, în principal, de presiunile difuze datorate aglomerărilor umane fără sisteme de colectare şi epurare a apelor uzate, precum şi presiunilor difuze cauzate de activităţile agricole. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că dinamica apelor subterane este mult mai lentă decât cea a apelor de suprafață, astfel încât efectul oricăror măsuri se face simțit după o perioadă mai lungă de timp.

De asemenea, zonele de protecție identificate sunt împărțite ca: zone de protecție pentru captările de apă destinate potabilizării, zone pentru protecția speciilor acvatice importante din punct de vedere  economic, zone protejate pentru habitate și specii unde apa este un factor important, zone vulnerabile la nitrați și zone sensibile la nutrienți, precum și zone pentru îmbăiere. Rețeaua de monitorizare și programele de monitorizare pentru apele de suprafață și subterane au fost actualizate, incluzând un număr de 194 secțiuni noi de monitorizare pentru 184 de corpuri de apă de suprafață. Pentru corpurile de apă subterană a fost extinsă rețeaua de monitorizare cantitativă cu 95 de foraje, iar pentru monitorizarea chimică, cu 115 foraje.

Totodată, au fost stabilite și obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafață, corpurile de apă subterană și pentru zonele protejate, precum și excepțiile de la obiectivele de mediu. Cauzele principale de neatingere a obiectivelor de mediu sunt legate de fezabilitatea tehnică, urmată de costurile disproporționate.

Analiza importanței economice a utilizării apei furnizează profilul economic al spațiilor/bazinelor hidrografice din punct de vedere al indicatorilor demografici și macroeconomici privind populația și veniturile populației exprimate prin PIB/spațiu geografic, precum și evoluția în timp a acestora pentru a putea evidenția tendințele cerinței de apă.

Politica economică și financiară în domeniul apei include 2 componente principale: serviciile de apă, respectiv serviciile de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate și activitățile de gestionare a resurselor de apă.

Într-un alt capitol sunt prezentate programele de măsuri, pentru fiecare bazin hidrografic/spațiu hidrografic, care țin seama de caracteristicile acestuia, de presiunile generate de activitățile umane, de impactul acestora asupra mediului și analiza economică a folosințelor de apă.

Actul normativ abordează, de asemenea, aspecte cantitative și elemente privind schimbările climatice, în vederea coordonării dintre planurile de management bazinale și managementul riscului la inundații. Astfel, măsurile rezultate din diferite planuri pe termen mediu și lung (ex. Planul Național de acțiuni privind schimbările climatice) includ în evaluare aspecte privind schimbările climatice și acțiunile necesare pentru măsurile de atenuare și de adaptare la schimbările climatice, acestea fiind analizate și luate în considerare, după caz, în programele de măsuri ale Planurilor de Management ale bazinelor/spațiilor hidrografice actualizate. De asemenea, pentru majoritatea măsurilor de construire a infrastructurii de alimentare cu apă și infrastructurii de colectare și epurare a apelor uzate, proiectarea și planificarea proiectelor țin seama de scenariile actualizate privind schimbările climatice (ex. evenimente de ploi, relevante la data implementării). În cazul proiectelor mai mici s-a avut în vedere o abordare flexibilă, de la caz la caz, având în  vedere  posibilitățile viitoare de adaptare sau extindere.

Investițiile prevăzute în Planurile de Management vor fi finanțate din Fondurile de Coeziune și Structurale, Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Fondul European pentru Pescuit, fonduri LIFE, alte fonduri europene și fonduri alocate anual de la bugetul de stat și bugetele locale cu această destinație.