Planul lui Adolf Hitler de a distruge Statele Unite: New York-ul prăbuşit într-o mare de flăcări

Adolf Hitler plănuia să distrugă zgârie-norii din Manhattan, New York, cu 56 de ani înainte de atentatul orchestrat de Osama bin Laden în 2001.

14 dec. 2013, 17:27
Planul lui Adolf Hitler de a distruge Statele Unite: New York-ul prăbuşit într-o mare de flăcări

Osama bin Laden a visat la o scenă apocaliptică, la zgârie-nori arzând ca torţele, la clădiri prăbuşite şi la oameni alergând îngroziţi în panica generală, în timp ce iluziile lor de invulnerabilitate erau sfărâmate, zeii capitalismului şi ai democraţiei nereuşind să-i salveze, relatează Daily Mail, citat de Mediafax.ro.

Diabolica fantezie care i-a determinat pe Osama bin Laden şi pe colaboratorii lui să lanseze seria de atacuri sinucigaşe asupra New York-ului, la 11 septembrie 2001, îl anima pe Hitler, cu mai mult de 50 de ani înaintea atentatului al-Qaeda.

Pentru că ţinta spre care se îndrepta ura lui Hitler se află la peste 6.000 de kilometri distanţă de Berlin, liderul nazist le-a ordonat oamenilor de ştiinţă să găsească o cale prin care bombele care trebuiau să semene haosul pe care îl visa să ajungă până în metropola americană. Tacticile pe care nemţii le-au luat în calcul, printre care şi demararea unor misiuni sinucigaşe, avioane care să se prăbuşească în Manhattan, anticipează surprinzător atacurile al-Qaeda care au urmat peste 56 de ani.

Citeşte şi Dezvăluiri INCREDIBILE. Adolf Hitler era dependent de droguri şi lua otravă pentru şobolani

Timp de ani de zile Hitler a încercat din răsputeri să evite un conflict cu SUA. Fuhrerul era mulţumit de faptul că americanii nu se implică în politica europeană, în timp ce armatele lui puneau stăpânire pe continent. În public, susţinea că nu are ambiţii transatlantice şi că SUA este un stat prieten al Germaniei. Liderul nazist dispreţuia însă sistemul democratic american, credinţa în libertatea persoanelor, amalgamul de rase de peste ocean şi numărul mare de bancheri evrei, elemente împotriva cărora regimul lui lupta cu îndârjire. În viziunea lui Hitler, după ce armata germană cucerea vestul Europei şi Uniunea Sovietică, ar fi rămas doar două superputeri în lume, Reich-ul şi Statele Unite. Un conflict între acestea era inevitabil, aşa că şi-a propus să fie pregătit în momentul în care va izbucni.

Încă din 1937, Hitler era întărâtat de proiectul lui Willy Messerschmitt, care i-a prezentat macheta unui avion la care lucra la fabrica sa din Augsburg. Bombardierul uriaş, cu patru motoare, Me264, era gândit pentru a sprijini operaţiunile submarinelor naziste din Atlantic, dar avea potenţialul să atingă coasta americană. Liderul nazist a ordonat punerea în aplicare a proiectului. Tehnologia făcuse salturi uriaşe de atunci, producând avioane din ce în ce mai mari şi mai rapide, dar un aparat de zbor care să zboare peste ocean şi înapoi, cu o încărcătură de trei tone de bombe, părea imposibil de construit. Germania anexase Austria şi invadase Polonia, începându-şi astfel aventura europeană, dar avionul lui Hitler, care să poată zbura până în America, nu era gata.

Citeşte şi Ce s-a mai întâmplat cu ceasul lui Hitler, descoperit de vameşi polonezi în 2011

Me264 era greu de construit, pentru că trebuia să fie suficient de uşor încât să poată străbate distanţa uriaşă peste Atlantic, dar în acelaşi timp suficient de greu încât să poată să transporte încărcătura mortală şi să reziste eventualelor atacuri de pe traseu. Nemţii au propus constuirea unei baze militare în Islanda, la jumătatea drumului dintre cele două continente, unde avionul german putea să realimenteze. Ideea a fost însă compromisă în 1941 când Statele Unite, încă neutre, au preluat responsabilitatea apărării Islandei, transformând-o într-o bază pentru avioane americane şi britanice.

La sfârşitul anului 1941, după atacul de la Pearl Harbour, SUA au intrat oficial în război, fapt care l-a determinat pe Hitler să-şi exprime sentimentele reale pe care le avea faţă de americani. Fuhrerul a condamnat „naţiunea lipsită de cultură condusă de lăcomie” şi pe preşedintele Roosevelt „înconjurat de cercul satanic de evrei”. Pentru că bombardierul transatlantic nu era construit, Hitler a trimis un submarin care a transportat patru oameni în Long Island, la câţiva kilometri de New York. Aceştia, conduşi de John Dasch, s-au predat autorităţilor americane, în loc să-şi ducă planul la bun sfârşit. După spusele lor, misiunea pe care trebuiau să o îndeplineacă era de a răspândi panica în SUA, prin atentate în gări şi în alte locuri publice din New York.

Citeşte şi V-aţi fi imaginat? Ce ascund aceste imagini cu Hitler GALERIE FOTO

Un alt plan al nemţilor, propus de Viktor von Lossberg, presupunea o amerizare în mijlocul Atlanticului, unde ar fi realimentat şi ar fi preluat bombele de la submarinele germane, bombardarea New York-ului, întoarcerea în ocean pentru încă o alimentare şi apoi aterizarea în Germania. Atacul urma să fie la o scară mai mică decât spera Hitler, dar avea rolul de a trimite un mesaj şi de a speria populaţia americană. Von Lossberg promitea chiar că primele vizate vor fi cartierele evreieşti. Planul presupunea o mare foarte calmă, ceea ce excludea o mare parte a anului, iar până în primăvara lui ’44, când naziştii plănuiau să încerce tactica, SUA îşi dezvoltaseră reţeaua de submarine şi avansaseră prea mult în ocean pentru ca planul să rămână viabil.

Într-o perioadă în care Germania era afectată de efortul război, criza de combustibil ţinând tancurile pe loc şi avioanele la sol, naziştii au propus o ultimă soluţie, disperată, pentru a ataca New York-ul. Fritz Nallinger, de la Daimler-Benz, a propus un avion uriaş, care să poată străbate drumul până în America, doar dus. Aparatul de zbor avea să transporte 5 avioane mai mici, încărcate cu explozibili, care ar fi urmat să se prăbuşească peste cele mai importante clădiri din metropola americană.

Planul a fost aprobat de Goering, în 1945, dar era mult prea târziu pentru ca nemţii să mai poată duce la bun sfârşit un asemenea plan. Hitler era baricadat în buncărul din Berlin, înconjurat de ruşi, în timp ce armatele sale erau răspândite şi distruse peste tot în lume. În ultimele zile, îşi aminteşte Albert Speer, ministrul pentru armament, Hitler încă visa răzbunare, cerea imagini cu Londra şi Varşovia distruse şi visa „New York-ul prăbuşit într-o mare de flăcări, zgârie-norii transformaţi în torţe uriaşe, căzând una peste alta şi reflexia întregului oraş explodând, pe cerul nopţii”.

Citeşte şi Adolf Hitler suferea de paranoia când a lansat teza „soluţiei finale”