Diferența faţă de un apartament locuit o fac tipurile de costuri: unele țin de consum, altele de simpla deținere a locuinţei. Chiar dacă un apartament este gol, proprietarul beneficiază în continuare de structura clădirii, instalațiile comune, lift, spații comune și servicii de administrare. Din acest motiv, legea nu permite scutirea totală de la plata întreținerii, transmite Observator.
Legislația privind asociațiile de proprietari împarte cheltuielile în două mari categorii: individuale și comune. Chiar dacă nimeni nu locuiește în apartament, cheltuielile comune rămân obligatorii. Acestea sunt repartizate în funcție de cota-parte indiviză și trebuie achitate de toți proprietarii, indiferent dacă locuiesc sau nu în imobil. Legea pornește de la ideea că părțile comune ale blocului sunt folosite și întreținute în comun.
Chiar și în lipsa locatarilor, proprietarul trebuie să suporte costurile de administrare ale blocului. Aici intră întreținerea liftului, iluminatul pe casa scării, curățenia spațiilor comune, salariul administratorului și al personalului auxiliar, reparațiile și lucrările la părțile comune.
De asemenea, fondul de rulment și fondul de reparații se achită indiferent dacă apartamentul este ocupat sau nu, deoarece sunt esențiale pentru buna funcționare a întregului imobil.
În cazul utilităților precum apa rece, apa caldă sau gazele, situația depinde de existența contoarelor individuale. Dacă apartamentul are contoare și acestea indică zero consum, proprietarul nu va plăti consum propriu, însă poate fi obligat să suporte o parte din pierderile comune, stabilite de asociație. Pentru utilitățile care nu sunt contorizate individual, costurile pot fi repartizate pe număr de persoane sau pe suprafață.
În lipsa unei notificări oficiale privind nelocuirea, apartamentul poate fi considerat ocupat. Pentru a evita plata cheltuielilor calculate la număr de persoane, proprietarul trebuie să depună o declarație pe propria răspundere la asociația de proprietari, prin care anunță că în locuință nu stă nimeni. Această declarație trebuie, de regulă, reînnoită periodic, conform regulamentului intern. Dacă nu există o astfel de notificare, administratorul poate calcula întreținerea ca și cum apartamentul ar fi locuit.
Citeşte şi: Reguli la bloc în 2026. Obligaţie pentru asociaţiile de proprietari: amenzi de până la 5.000 de lei
În cazul energiei electrice și al gazelor naturale, dacă există contracte individuale și consumul este zero, nu se vor plăti facturi de consum. Totuși, pot exista taxe fixe sau abonamente lunare, stabilite prin contractele cu furnizorii. De asemenea, chiar și fără consum, specialiștii recomandă menținerea utilităților active, pentru a evita probleme tehnice sau costuri suplimentare de reconectare.
Impozitul pe clădire este obligatoriu și nu depinde de gradul de ocupare al locuinței. Proprietarul trebuie să achite anual această taxă către autoritățile locale, conform deciziilor fiscale emise de primărie.