Irina a fost aleasă primar al comunei Petriş în 2016 şi a declarat că a decis să candideze în urma tragediei din Clubul Colectiv.

„Am avut prieteni care se aflau acolo si au scapat cu zile, dar si prieteni care nu au mai iesit la lumina. Pentru prima data, coruptia facea victime in mica noastra bula de confort, a tinerilor frumosi si rebeli, in randul apropiatilor. Nu mai puteam ramane indiferenta la o realitate stramba si distrugatoare”, spune primarul comunei Petris.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Marcel Ciolacu: „Sunt toţi banii, măsuraţi! Sunt bani ...

Scandalul Clotilde Armand: cum au ajuns USR și Drulă să atacă ...

Chiar dacă până acum a ales să rămână neafiliată politic şi s-a mândrit cu acest fapt, Irina a anunţat vineri că s-a înscris în PNL, cu ai cărui consilieri spune că a lucrat foarte bine.

„M-am înscris în PNL!

Înainte ca reacțiile voastre să devină triviale, dacă aveți răbdare vă voi povesti și cum am ajuns să iau decizia asta.

În contextul alegerilor locale, am început în urmă cu câteva luni să îmi formez o echipă de potențiali viitori consilieri locali, sub sigla PNL, partidul care de altfel este majoritar în județul Arad și care, în ciuda independenței mele, m-a sprijinit timp de patru ani. Poate nu știți, dar legea electorală nu permite candidatura pe liste a independenților, astfel că era evident că trebuia să mă orientez către o formațiune politică dacă voiam ca în următorul mandat să am alături și un consiliu local care să mă sprijine. Am început deci discuțiile cu mai multe persoane pe care eu le consideram capabile și care îmi doream să facă parte din echipa mea și după ce le-am spus că trebuie ca ei să se înscrie în partid pentru a putea candida, mi s-a replicat scurt: „Bine! Dar tu de ce nu te înscrii?”.

Inițial le-am spus că independența mea este o opțiune personală, cu toate că am ca orice om afinități politice, dar analizând la rece întrebarea primită am realizat că aș fi fost neasumată dacă continuam să mă agăț de o independență care de altfel nu servea interesele nimănui, cu atât mai mult nu ale comunității. Știu, și mie mi-ar fi plăcut ca apartenența politică să nu conteze atât de mult, însă, surpriză, contează! Mai ales când vrei și să faci treabă pentru comunitatea ta.

Majoritatea ofertelor de înregimentare le-am primit în primii doi ani de mandat, după care partidele de toate culorile s-au resemnat și au renunțat la a încerca să mă mai convingă că trebuie să mă alătur lor. Ba chiar liberalii, cu care prin prisma funcției am lucrat cel mai mult pe plan administrativ, m-au desemnat candidat independent susținut de PNL și nu au condiționat susținerea politică de o adeziune ulterioară. Asta se întâmpla prin februarie.

Între timp, în urmă cu aproximativ o lună, de bunăvoie și nesilită de nimeni, cum s-ar zice, am completat o adeziune și am depus-o la sediul PNL Arad. Șoc și groază! I-am luat până și pe ei prin surprindere. Fără presiuni, fără șantaj și fără constrângeri. Fără să negociez funcții, sau fonduri, sau alte beneficii. Ce proastă, nu?

NU. A fost o alegere asumată și îndelung cumpănită a unui om care a înțeles după patru ani de primărie faptul că politica nu poate fi scoasă din administrație, dar și că politica este făcută de oameni. Și dacă vrem să schimbăm modul în care se face politică în România, atunci trebuie să reformăm întreaga clasă politică, începând cu partidele vechi. Cum facem asta? Implicându-ne!
Știu, puteam alege un partid nou înființat, cu toate astea am optat pentru unul istoric. Ce pot să zic, îmi plac provocările. Și mai e și vorba aia, când se murdărește copilul, îl speli, nu faci altul.

Faptul că m-am înscris în PNL nu înseamnă că mi-am lăsat la ușă principiile și caracterul. Dimpotrivă! Adeziunea mea vine la pachet cu un scepticism care cu greu poate fi combătut. Nu mă aștept să am o misiune ușoară și nici vreo ascensiune politică spectaculoasă, pentru că sunt un om dificil de manevrat și suport cu greu autoritatea și mă îndoiesc că astea sunt calități recompensate într-un partid, dar am încredere că aportul pe care eu îl pot aduce într-o echipă politică este moralitatea mea și optimismul și dragostea de oameni. Și sper ca măcar asta să facă o diferență. Mai departe, vom vedea.

Cunosc mult prea bine retorica opiniei publice, conform căreia partidul te definește și nu caracterul sau faptele. Sunt conștientă că îmi voi primi un val de reproșuri, critici și chiar înjurături. Atâta pot unii, atâta fac. Dar înainte de a mă judeca pe mine pentru alegerile mele, întrebați-vă ce anume ați făcut voi pentru a îndrepta mersul societății. Eu nu m-am schimbat cu nimic, chiar dacă am ales o tabără politică. Sper să nu confundați apartenența la o echipă cu obediența și servilismul. Nici una, nici alta nu mă caracterizează!
Ar mai fi multe de zis, dar le păstrez pentru o postare viitoare. Weekend liniștit vă doresc!”, şi-a explicat Irina decizia.

Citeşte şi: USR şi PLUS ar putea fuziona. Crearea noii formaţiuni, decisă într-un congres online