Povestea de suflet: Un biet bătrân

Nu avea sperante, nici nelinisti; nu stia nici sa planga, nici sa rada.

Nimic din ce se intampla in lume nu-l indurera, nici nu-l mira. Isi petrecea zilele lenevind in pragul cabanei sale, fara sa arunce o privire macar catre cer, imensul cristal albastru pe care, si pentru el, Domnul il stergea in fiecare zi cu vata moale a norilor.

Unii trecatori ii mai puneau intrebari. Era atat de nins de ani incat oamenii il credeau foarte intelept si incerca sa se imbogateasca din experienta sa de sute de ani.

„Ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti?”

Alte articole

Apel umanitar pentru o mămică din Cluj, diagnosticată cu cancer. Acum 4 ani, Mirela și-a pierdut soțul din cauza aceleiași boli: „Tratamentul e costisitor, iar zilele trec repede”

Nativii care fac schimbări importante până la sfârșitul lunii septembrie. Norocul le surâde atunci când vine vorba de carieră

„Fericirea este o nascocire a prostilor”, raspundea batranul.

Citeşte şi  A ajuns să se îndrăgostească de ea în cel mai bizar mod posibil: „Mulţumită ţie, acum zâmbesc din nou!”

Treceau pe acolo si oameni cu suflet nobil, doritori sa fie de folos aproapelui.

„In ce fel ne putem sacrifica pentru a-i ajuta pe fratii nostri?” il intrebau ei.

„Cel care se sacrifica pentru omenire e un nebun”, raspundea batranul.

„Cum ne putem indruma copiii pe calea cea buna?” il intrebau parintii.

„Copiii sunt niste serpi. Nu te poti astepta de la ei decat de la muscaturi veninoase dupa ce i-ai incalzit amar de ani la san”, raspundea batranul.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO