Anomalia cardiacă a micuţului a fost descoperită în timpul ecografiei de 20 de săptămâni. În timp ce îi scana pântecul, medicul i-a spus soţului femeii că inima bebeluşului este în partea opusă. El a mai solicitat opinia unui coleg, care i-a confirmat constatarea.
Trei zile mai târziu, viitoarea mămică s-a dus, cu ecografia în mână, la spitalul din Southampton, specializat pe afecțiuni cardiace. Aici, medicii i-au dezvăluit faptul că afecţiunea de care suferea fătul era una mult mai complexă. Acesta a primit un diagnostic de situs inversus (inima, ficatul și stomacul său sunt în partea opusă a corpului) şi de izomerism stâng (acești pacienți au atriul stâng bilateral și spline multiple, iar ambii plămâni au doi lobi). Micuţul urma să fie supus mai multor intervenţii chirurgicale.
Între timp, părinţii s-au documentat mult şi s-au alăturat grupurilor de părinţi cu copii care sufereau de aceeaşi boală de pe reţelele sociale, unde au primit un suport emoţional nesperat, dar şi informaţii utile.
Medicii au decis să-i inducă naşterea tinerei mămici la 39 de săptămâni, dar la 37 de săptămâni a intrat în travaliu. Nici măcar nu apucase să-şi pregătească bagajul pentru spital. Femeia a fost dusă cu elicopterul la spitalul din Southampton, ea locuind în insula Wight, deoarece în spitalul local nu exista personal specializat pentru afecţiunea cardiacă a nou-născutului.
După un travaliu de 17 ore, Georgia a născut. Nu uşor, pentru că fătul nu se afla în prezentaţie normală, astfel că a fost extras cu forcepsul şi cu aspiratorul. Din cauza extragerii cu forcepsul, micuţul era vânăt. Mămica a reuşit să-i dea o îmbrăţişare rapidă, apoi cadrele medicale i l-au luat.
Bebeluşul a rămas opt zile în spital, din fericire părinţilor li s-a permis să stea cu el pe toată perioada spitalizării. Inima lui funcţiona în parametri normali, astfel încât medicii au decis să-i externeze pe toţi trei.
Când bebeluşul a împlinit cinci luni, părinţii au fost anunţaţi de spital că trebuie să i se facă o intervenţie chirurgicală care avea ca scop încetinirea fluxului de sânge în unul dintre ventriculele sale. Operaţia a implicat un risc major, micuţul pierzând mult sânge. La 72 de ore de la prima intervenţie, micuţul a avut nevoie de o a doua. Pentru a doua oară, părinții au trebuit să dea semnătură că își asumă riscurile intervenției, acestea incluzând chiar și decesul.
Cinci ore mai târziu, bebeluşul a ieşit din operaţie, iar medicii i-au anunţat pe părinţi că a fost o reuşită. Imaginea unui corp atât de mic străpuns de tuburi a fost şocantă pentru părinţi. La trei zile, micuţul a fost pentru a treia oară redeschis. A treia oară, însă, a fost cu noroc. Lucrurile au evoluat bine şi micuţul a putut pleca acasă. Operaţia lui Teddy se vindecă bine, iar părinţii cred că acea cicatrice mare este semnul curajului de care a dat dovadă Teddy.
Când va avea 10 kg, bebeluşul va trebui să fie supus unei a patra operaţii. În prezent, micuţul se bucură de o viaţă destul de normală şi nimeni nu îşi dă seama că suferă de o boală atât de complexă până în momentul în care îi vede operaţia. O asistentă medicală îi verifică săptămânal saturaţia de oxigen, care la Teddy este în jur de 75-80%, în timp ce la un copil sănătos este aproape de 100%. Părinţii trebuie să-l monitorizeze permanent şi să se prezinte la Urgenţe în cazul în care acesta prezintă respirație crescută, buze sau mâini vinete sau transpirație abundentă.
Dincolo de asta, Teddy este un bebelul vesel şi energic, care se bucură de o viaţă aproape normală.