Povestea pilotului erou Paul Mitu, care a salvat 176 de persoane amerizând în oceanul Atlantic cu o aeronavă Tupolev 154. Paul Mitu a zburat peste 16 mii de ore şi a fost decorat cu nouă medalii, fiecare însemnând câte un milion de kilometri de zbor.

Paul Mitu a devenit pilot în 1960, iar peste douăzeci de ani cariera lui avea să cunoască o turnură cel puţin interesantă, în timp ce se afla la comanda unui Tupolev-154, unul dintre cele mai robuste aparate de zbor construite vreodată.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Cum să ai roşii proaspete la picnicul de 1 Mai sau masa de ...

Oana Lis, anunț trist despre starea de sănătate a lui Viorel ...

Pe data de 7 august 1980, aeronava Tupolev 154 pilotată de comandantul Paul Mitu trebuia să aterizeze pe aeroportul din Nouadhibou, Mauritania. În burta avionului rusesc se aflau 176 de oameni, adică două echipaje de vaporeni. Un ghidaj prost de la sol şi ceaţa l-au deviat cu 350 de metri de la pista aeroportului din Mauritania, adică în apele Atlanticului.

„Avionul a stat pe apă datorită unei desăvârşite pregătiri a echipajului. S-a proptit într-un banc de nisip si de asta nu s-a scufundat. Apa era rece ca gheaţa, în jur întuneric beznă, iar rechinii mişunau pe lângă noi“, îşi aminteşte  pilotul.

Cu excepţia unui singur pasager care a făcut infarct, toţi ceilalţi oameni din avion au fost salvaţi de Paul Mitu.

Paul Mitu zburase cu avionul Tupolev 154 timp de şase ani, din 1974 până în 1980, ca pilot al Tarom, iar în urma accidentului de pe coastele Mauritaniei a fost anchetat de o comisie alcătuită din reprezentanţii a cinci ţări. Rezultatul anchetei realizate de comunişti a fost unul devastator pentru el: i s-a retras dreptul de a mai zbura şi a fost condamnat la 100 de ani de închisoare. Apoi s-a dovedit că de fapt nu a fost eroare lui şi că el de fapt a fost un erou, reuşind să salveze viaţa pasagerilor săi.

„Doi ani jumătate am fost oprit de la zbor. Apoi din pilot comandant şi pilot instructor am fost făcut pilot navigator. În 1991 am fost cerut la Escadrila Romavia“, povesteşte Paul Mitu.

Povestea amerizării în Atlantic, povestită chiar de pilotul erou Paul Mitu

Pilotul Paul Mitu a rememorat în anul 2020, la 40 de ani de la evenimentul aviatic, ziua în care a salvat 176 de vieţi.

„O dată la un milion de ani, acel sistem de aterizare nu funcţiona. Am strigat ratare, am băgat motoare, avionul s-a înfundat, am tras până am rupt manşa, iar în clipa în care s-a rupt şi a năvălit apa peste noi, ne-am dat seama că suntem în ocean.

Iniţial, când am tras de geam, s-a torsionat şi am apucat cu două mâini, apoi am căutat ceva, în beznă, să dau în el. Iar Dumnezeu mi-a zis: mai trage o dată. Şi am mai tras o dată, a intrat apa peste noi, l-am dezlegat din scaun (n.r. pe copilot), l-am tras cu picioarele peste mine, l-am băgat pe geam şi apoi am ieşit şi eu pe geam. Ceva de groază”, îşi aminteşte pilotul Paul Mitu.

„În momente de genul acesta vezi cum se apropie moartea de tine, se activează un instinct de conservare al unui om care se află între «to be or not to be» (n.r. „a fi sau a nu fi”). Dezvolţi o forţă cu ajutorul căreia treci peste asta, fără să ţi-o poţi explica”, adaugă aviatorul.

Paul Mitu este tatăl lui Marius Mitu, fost fotbalist acuzat de trucare de meciuri în Belgia

Marius Mitu, fiul cel maactual selecționer al naționalei de minifotbal și fost component al Stelei și al Universității Craiova, avea lumea la picioare în momentul în care a fost cumpărat de Anderlecht, în vara lui 2005, după ce cunoscuse consacrarea la Lierse. Pătruns într-o echipă formată din fotbaliști precum Bart Goor, Per Zetteberg, Walter Bassegio, Christian Wilhemsson, Mbo Mpenza sau Vincent Kompany, mijlocașul care a strâns patru partide oficiale pentru Steaua lui Țiți Dumitriu și Mihai Stoichiță.

Fost vicecampion national de box, Paul Mitu a jucat si fotbal la Soimii Buzau, in Divizia C, in paralel cu Scoala Militara Superioara de Ofiteri de Aviatie. La Buzau l-a avut antrenor pe Iancu Dragan, cel care la mijlocul anilor ‘60 antrena si juniorii Stelei si prin care, in anii 80, l-a dus la Steaua pe fiul sau, Marius Mitu. Talentul lui Marius era de necontestat, acesta ajungând în anul 2001 în Belgia, la Molenbeek, făcând apoi saltul la Lierse, de unde în 2005 a fost transferat de marele Anderlecht şi cariera sa parea una de real succes.

Toate visurile i s-au năruit însă în scurt timp, după ce un scandal de corupție imens a izbucnit în fotbalul belgian, implicându-l şi pe Mitu. 31 de inculpați și acuzații de corupție, asociere în vederea comiterii de infracțiuni, spălare de bani și șantaj. Dezvăluirile au vizat inițial echipele La Louviere și Saint Trond.

Pe scurt, anchetatorii au descoperit că o sumă de 600.000 de euro a fost pariată în Anglia pe meciul Saint Trond – La Louviere 1-3 (octombrie 2005), iar o altă confruntare, FC Brugge – Saint Trond 2-1, ar fi atras interesul unor pariori care ar fi investit 230.000 de euro.  La scurt timp, dosarul s-a mărit, iar un important capitol a fost generat de Lierse, formația lui Mitu.

Presa din Belgia a mers de la început pe pista mafiei pariurilor pe internet pusă la punct de o rețea chineză, iar treptat s-a ajuns la concluzia că banda era condusă de un cetățean chinez domiciliat în Franța, Ye Zheyun. Asiaticul manevra un sistem sofisticat, bine pus la punct, care prindea în capcană, scriau jurnaliștii de la La Derniere Heure, conducători și fotbaliști, în interesul pariorilor.

Mitu a jucat în Belgia în perioada 2001-2006, la echipele R.W.D. Molenbeek (2001-2002), Lierse (2002-2005) și Anderlecht (2005-2006). Căpitanul echipei lui Mitu, Lierse, Laurent Fassotte, le-a declarat anchetatorilor că Zheyun Ye controla aproape toată echipa, inclusiv conducerea. Asiaticul, arhitectul mecanismului, risca șase ani de închisoare și o amendă de 200.000 de euro.

În urmă cu cinci ani, Marius Mitu povestea pentru Mediafax care erau ultimele informații recepționate despre Zheyun Ye. „Oricum, nu a fost în regulă că asiaticului i s-a dat drumul. L-au prins și l-au eliberat! El a dat un interviu într-o revistă din Franța în care a spus că noi, jucătorii, nu suntem vinovați. Noi eram doar niște pioni”, povestea Mitu.

Citeşte şi: Dan Barna povesteşte cum l-a afectat plecarea tatălui său la muncă, în Italia: „Am înţeles de copii că trebuie să fii pe picioarele tale”