Povestea primului MARATON românesc: Au crezut că a început războiul

În duminica Rusaliilor din anul 1896, prin satele de la nord-vest de Bucureşti, o veste s-a răspândit fulgerător: "A început războiul!". Pe sub ochii ţăranilor îngrijoraţi, care priveau din faţa porţilor, treceau în fugă grupuri de cinci, şapte, zece sau douăzeci de bărbaţi, unii în straie de oraş, alţii în port ţărănesc, luând drumul Piteştiului. Ici colo, câte un om se opreşte epuizat şi cade, înjurând, în mijlocul drumului. Ceilalţi se vaită, strâng din dinţi şi continuă să alerge.

21 ian. 2015, 16:45

Totuşi, ceva nu se lega: unde erau femeile şi copiii acestor fugari, unde erau bagajele? Nu a trecut mult şi privitorii de pe marginea şanţului s-au dumirit. Boierii din Capitală, mirându-se ce să mai scornească, au pus la cale o alergare de trei zile – de duminică până marţi – pe ruta Bucureşti-Piteşti şi înapoi, iar câştigătorul urma să primească fabuloasa sumă de patru sute de lei, cu care multe se puteau face într-o gospodărie de oameni chibzuiţi.

CITESTE SI: Tragedie la maraton. Un alergător a murit cu 10 metri înainte de linia de sosire

Au fost şi ţărani care au ştiut de la bun început că era vorba de un concurs. Unii, de altfel, au participat la alergare; printre ei a fost şi argeşeanul Radu Marin, care, la 35 de ani, şi-a propus să câştige cu orice preţ. Nu de dragul sportului, care oricum nu-l interesa. Dar banii! Da, cu banii pe care i-ar fi primit şi-ar fi luat car cu boi şi, astfel, „şi-ar fi asigurat bătrâneţile”.

Citeste mai mult pe historia.ro