Povestea teribilă din spatele celei mai triste opere de artă. Ce ascunde „tabloul” cu bomboane căruia i se schimbă aspectul ori de câte ori vizitatorii mănâncă din ele

Muzeul de Artă Modernă din New York adăposteşte una dintre cele mai triste opere de artă din toate timpurile. Este vorba despre lucrarea intitulată „Untitled (Portret of Ross in LA)” („Fără titlu – Portretul lui Ross în LA”) aparţinând artistului vizual american de origine cubaneză Felix Gonzalez Torres (1957 – 1996).

Felix Gonzalez Torres

Operele de artă create de Torres sunt minimaliste, autorul folosindu-se de obiecte de zi cu zi, cum ar fi ceasuri, creioane, dulciuri etc. De asemenea, Torres s-a folosit mult de metafore pentru a exprima sentimente puternice, cu care publicul să poată empatiza uşor.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeste si FOTOREPORTAJ EXCLUSIV Singurele două temple spiritiste din lume se află în România. Cum a reuşit „Lilica tatii” să ridice barierele dintre lumea văzută şi cea nevăzută

Alte articole

Anunțul făcut de Salman Khan pe rețelele sociale. Iulia Vântur a confirmat vestea: „Disponibilă”

În anul 1991, Torres, care era gay, şi-a pierdut partenerul de viaţă. Ross Laycock, artist şi el, a murit, în ianuarie 1991, în urma complicaţiilor provocate de SIDA. Avea doar 32 de ani când s-a stins, iar dispariţia lui prematură l-a afectat cumplit pe Torres. Până în 1996, când, la doar 38 de ani, s-a stins şi el tot din cauza SIDA, Torres a creat o multitudine de opere de artă care să-l omagieze pe Ross.

Felix Gonzalez Torres şi Ross Laycock

Povestea teribilă din spatele celei mai triste opere de artă

Lucrarea „Untitled (Portret of Ross in LA)„ constă în 79 kg de bomboane, cifra reprezentând greutatea lui Ross Laycock. Această lucrare îşi schimbă aspectul de fiecare dată când vizitatorii mănâncă din bomboane, dar şi în funcţie de locul în care este expusă, potrivit publicdelivery.org.

Poate fi expusă la perete sau în centrul galeriei, deci putem vorbi fie despre „un munte” de bomboane în prima situaţie, fie despre „o mare” de bomboane, în cea de-a doua situaţie.

Lucrarea „Untitled (Portret of Ross in LA)”, expusă în două moduri

Vizitatorii sunt întotdeauna invitaţi să se servească cu bomboane, lucrarea fiind permanent reaprovizionată. Artistul a încercat, astfel, să arate cum funcţionează pierderea în timp. Lucrarea vorbeşte despre faptul că orice lucru aparent pierdut reapare sub alte forme, dar de dispărut nu dispare niciodată.

Dar „Untitled (Portret of Ross in LA)” nu este singura lucrare cu bomboane a lui Torres. Mai există încă două versiuni ale acestei lucrări, „Untitled (Placebo)” şi „Untitled (Lover Boys)”

Citeste si Călcâiul de la Aiud, un mister încă neelucidat. 50 de ani de întrebări fără răspuns. Este sau nu este un OZN

În „Untitled (Placebo)”, González-Torres a pus o multitudine de bomboane pe podeaua unui showroom, toate fiind împachetate în staniol. Lucrarea face referire la cantitatea uriaşă de pastile pe care oamenii bolnavi le iau în timpul vieții şi la faptul că, indiferent câte pastile îţi administrezi, la un moment dat problemele de sănătate te vor ajunge din urmă.

„Untitled (Placebo)”

Cât despre „Untitled (Lover Boys)”, lucrarea are o greutate în bomboane de 161 kg, cifra reprezentând suma greutăţilor lui Torres şi lui Ross.

Untitled (Lover Boys)

„Untitled (Perfect Lovers)“, un alt omagiu adus de Torres iubitului lui

O altă lucrare a lui Torres dedicată lui Ross este „Untitled (Perfect Lovers)”, înfăţişând două ceasuri care indică aceeaşi oră. Cele două ceasuri vorbesc despre modalităţile poetice de a măsura timpul şi cum influenţează acest lucru viaţa noastră de cuplu.

Ceasurile, fixate la ora la care Ross s-a stins din viaţă – 11:42, îi reprezintă pe ei doi şi simbolizează faptul că, la un moment dat nu se mai sincronizează, crescând, astfel, distanţa care îi separă.