Poveşti de Crăciun. Cele mai frumoase poveşti de Crăciun pentru copii

Povesti de Craciun. Beneficii

Cititul imbunatateste copilului abilitatile academice. Din postura de ascultator, copilul va observa miscarile tale, mimica, va invata sa te imite si, mai tarziu, ii va fi mai usor sa citeasca. Cititul le stimuleaza copiilor memoria, gandirea critica si vor intelege mai usor consecintele faptelor personajelor.

Povestile si basmele le vor dezvolta copiilor imaginatia, creativitatea si ii vor invata lectii importante de viata . Ei invata astfel sa faca distinctia intre bine si rau, intre curaj si lasitate, intre onoare si necinste. De asemenea, basmele si povestile le dezvolta copiilor inteligenta emotionala, empatia.

Si nu in cele din urma, putina magie nu strica nimanui. Magia ii invata pe copii sa nu inceteze niciodata sa viseze. Iar povestile de Craciun au din plin magie. 

Cititi in continuare cele mai frumoase Povesti de Craciun.

Povesti de Craciun pentru copii: Povestea de Craciun a Reginei Maria a Romaniei

O sa va istorisesc astazi o poveste foarte stranie, o poveste de Craciun!
E vorba de un put parasit, adanc si tainic, care se afla in mijlocul unei paduri mari si intunecoase.
Nimeni nu stia de ce putul era acolo, nici cine il facuse, nici cat de vechi era.
Taranii din imprejurimi se temeau grozav, caci din el se auzeau iesind vaiete, gemete si cateodata niste ciocanituri ca si cand cineva ar fi batut in ghizduri.
Credinta tuturora era ca un suflet sta robit in adancimea-i din care nu putea scapa.

Satul cel mai apropiat de padure se numea Galea; sat micut si saracacios, cu case scunde si ticaloase, in ale caror gradini florile pareau searbede si far’ de viata, caci pamantul era pietros si nerodnic.
In mijlocul satului se ridica o bisericuta veche de lemn, cu un acoperis foarte mare ce parea ca o doboara. Nenumaratele anotimpuri il parguisera atat de frumos, incat sita invechindu-i-se batea in cenusiu, de-ti era mai mare dragul sa privesti la el.

Tufe de lilieci batrani si piperniciti cresteau imprejurul bisericii, adapostind sub umbra lor umilele morminte imprastiate pe alocuri, ca o turma de oi parasite. 

Taranii se cam rusinau de bisericuta lor darapanata si visau sa dureze una noua, frumoasa si alba pe dinafara, cu un acoperis de tabla, ce ar fi stralucit la soare ca argintul si prin care n-ar fi razbit in vremuri rele nici ploaia, nici zapada. Iar amvonul sa aiba stalpi grosi de piatra zugravita in culori vii, cu ochiul lui Dumnezeu vopsit deasupra usii.
Fara indoiala ca noua ne-ar fi placut mai mult bisericuta stramba de lemn, cu acoperisul cel mare, dar vedeti… fiecare sat isi are ravna si mandria lui si nu-i place sa ramaie mai prejos de altul.
In Bostea, satul de dincolo de padure, se inaltase o biserica noua si mare, asa precum o ravneau cei din Galea.

Galea era un biet satuc sarac, ce suferea cumplit de starea in care se gasea.

Dar pare-mi-se ca vorbeam de putul fermecat, nu e asa?
Nu stiu de ce, taranii isi inchipuiau ca fiinta necunoscuta, ce sta robita acolo, le-ar fi adus mari primejdii daca ar fi scapat din put si ca singurul mijloc de a o imblanzi era sa-i arunce mici daruri.
Adeseori saracii cred ca singurul chip de a goni nenorocul de la pragul casei lor e sa aduca jertfe lui Dumnezeu si oricarei alte puteri.
Dar Dumnezeu stie bine ca viata saracului nu e decat un lung sir de jertfe, de la inceput si pana la sfarsit!

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.