Peste 360.000 de morţi, distrugeri estimate la circa 400 miliarde de dolari, peste 13 milioane de persoane strămutate şi refugiate: provocarea este imensă pentru Damasc, în timp ce o treime din teritoriul ţării scapă în continuare controlului său.
Consecinţă a victoriilor regimului asupra rebelilor şi jihadiştilor în ultimele luni, situaţia economică catastrofală a surclasat totuşi temerile legate de securitate. Lipsa unui loc de muncă, întreruperile de curent, absenţa gazului în locuinţe, marea majoritate a sirienilor trăiesc în prezent sub pragul sărăciei, potrivit ONU.
Luptele s-au redus semnificativ în intensitate şi 'califatul' grupării jihadiste Statul Islamic este pe punctul de a se prăbuşi. La rândul lor, Rusia şi Iranul - aliaţi constanţi ai Damascului, cărora le datorează în mare parte supravieţuirea sa - menţin o importantă prezenţă militară în Siria.
Controlată de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), grupare dominată de fosta ramură siriană a Al Qaida, provincia Idlib (nord-vest) este 'protejată' de un acord ruso-turc care împiedică o ofensivă a regimului Al-Assad.Turcia menţine la rândul său puncte de control şi patrule în această regiune, precum şi o prezenţă în mai multe localităţi de frontieră.
La rândul său, Washingtonul a decis să menţină 200 de militari pe teritoriul sirian, după ce anunţase iniţial că intenţionează să-i retragă pe toţi cei 2.000 de soldaţi staţionaţi în Siria. Această schimbare de optică a fost percepută ca o dorinţă a SUA de a-şi păstra un punct de sprijin - şi o putere de influenţă, chiar minimă - în ţară.
Interese mari
În acest câmp de luptă geopolitică, interesele protagoniştilor se deosebesc puternic. Ankara, ostilă proiectului de autonomie kurdă, 'doreşte să impună o 'Pax Ottomana ' în nordul şi estul Siriei', potrivit lui Nicolas Heras.
Citeşte şi Turcia se pregăteşte să preia securitatea în Manbij, în Siria
La rândul ei, 'Rusia vrea stabilizarea lui Al-Assad' pentru a-şi extinde influenţa în Orientul Mijlociu, în detrimentul Washingtonului în special, în timp ce Iranul încearcă să utilizeze teritoriul sirian în lupta sa dusă la distanţă împotriva Israelului, care şi-a intensificat în ultimele luni raidurile aeriene în Siria.
Un alt obstacol major pentru Damasc, 'războiul economic', evocat duminică de preşedintele sirian, în timp ce regimul nu este capabil la ora actuală să facă faţă efortului de reconstrucţie. Regimul lui Bashar al-Assad 'are nevoie de apa şi grâul' din estul Siriei, în timp ce Washingtonul duce o 'politică de a-l priva de acest resurse' pentru a vedea 'colapsul' economiei, susţine Nicolas Heras. Potrivit lui Joshua Landis, 'SUA impun Siriei unul dintre cele mai stricte regimuri de sancţiuni care vor agrava mizeria' socială.
Moscova şi Teheranul au semnat deja acorduri bilaterale cu autorităţile siriene şi au încheiat contracte pe termen lung în diverse sectoare, inclusiv în domeniul energetic, construcţiei, agricultură şi petrol.
Din această perspectivă, preşedintele rus Vladimir Putin le-a cerut europenilor să contribuie financiar la procesul de reconstrucţie, în timp ce ţara sa face demersuri pe lângă organizaţii internaţionale şi monarhii bogate din Golf pentru a asigura fondurile necesare.
Dar deznodământul unei soluţii politice pare cu atât mai complex cu cât opoziţia nu a fost niciodată atât de dezarticulată, fragmentată şi subordonată din 2011. Aceasta depinde 'de acum în totalitate de actorii străini', spune Nicolas Heras. 'Flacăra revoluţiei siriene s-a stins. Aceasta în sine este o victorie pentru (Bashar) al-Assad', apreciază el.
facebook
twitter
