Primele semne ale Alzheimerului. Ce schimbări se produc când boala începe să se instaleze

Alzheimerul este ușor de diagnosticat pentru că în viața subiectului intervin foarte multe schimbări de comportament și de atitudine, care sunt foarte ușor de remarcat de cei din jur. Intervin multe schimbări pe multe paliere cum ar fi:

Tulburări de limbaj. Acestea se manifestă prin uitarea cuvintelor uzuale, pe care ajung să le înlocuiască cu expresii de genul: „asta”, „cum îi spune”, „înțelegi tu”, „nu-mi vine acum cuvântul”.

Tulburări ale memoriei recente. Atunci când subiecții uită evenimentele trăite recent, informații memorate recent, iar ulterior toate aceste episoade se generalizează.

Lipsa inițiativei. Se manifestă de multe ori prin somnolență continuă, prin vizionarea la televizor toata ziua fără a urmării ceva în mod special și refuzarea efectuării activităților zilnice.

Alte articole

Ce se întâmplă în corp dacă mănânci pâinea mucegăită. Mulți români nu știu la ce risc se expun

De ce să nu consumi niciodată dulciuri după masă. Un nou studiu arată că riscul de Alzheimer devine cu 69% mai mare

Tulburări ale dispoziției. Se manifestă prin schimbări bruște de dispoziție, pot devein morocănoși sau furioși fără motiv, nu mai găsesc plăcere în activitățile care îi bucurau înainte, scrie doctorulzilei.ro.

Comportament bizar. Au tendința de a pune lucrurile în locuri ciudate, se pot îmbrăca cu haine nepotrivite pentru vremea de afară. Sunt situații în care devin neîngrijiți, în cele mai multe cazuri, igiena personală este precară, fie că îmbracă haine nespătate sau că uită să se spele. În multe din cazuri subiecții sunt dezorientați, aceste persoane se pot rătăci în locurile pe care înainte le cunoșteau foarte bine, pot uita chiar și adresa la care locuiesc. Sunt frecvent întâlnite și dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice, cum ar fi prepararea mesei, ieșitul din casă în diverse scopuri. Deși se întâlnesc mai rar, încă de la începutul bolii pot exista și halucinații vizuale sau auditive, sau episoade de agresivitate fizică sau verbal.

În DSM- IV, evoluția bolii este împărțită în mod convențional astfel:

Faza inițială:

• pierdere a orientării;
• pierderea capacității de a iniția anumite activități;
• neadaptare la situații noi și nefamiliare;
• reacții întârziate și capacitate de memorare încetinită;
• tulburări de judecată, decizii greșite;
• dificultăți în utilizarea banilor;
• tulburări de dispoziție afectivă, iritabilitate, neliniște; Faza intermediară:
• probleme în recunoașterea persoanelor din familie;
• dificultăți la citit, scriere și calcul;
• greutăți în a se îmbrăca singur;
• probleme de gândire logică;
• tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate;
• pierderea orientării temporale;
• suspiciuni nejustificate, idei de persecuție, gelozie, urmărire;
• necesitatea unei supravegheri și îngrijiri permanente;

Faza avansată (tardivă):

• pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă;
• pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a înghiți, uită că au mâncat deja și pretind să li se servească din nou masa;
• dificultăți în păstrarea echilibrului, dificultăți de mers;
• stări confuzive, uneori cu agitație, în special noaptea;
• pierderea capacității de a comunica prin cuvinte;
• pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal (incontinență pentru urină și fecale);

Tratamentul actual care există pe piață, nu vindecă boala, dar încetinește progresia ei și ameliorează simptomele pacienților, ceea ce le îmbunătățește simțitor calitatea vieții. La ora actuală, tratamentul este gratuit și se prescrie de către comisia de evaluare, fiind nevoie de evaluarea unui medicul psihiatru, neurolog și a unui psiholog clinician.

În realitate, în viața unei familii intervin multe schimbări atunci când un membru al acesteia suferă de acestă tulburare. În afară de un tratament medicamentos adecvat, pacientul are nevoie de o îngrijire specifică, adică să fie spălat, să fie hrănit și să fie ferit de tot ce îl poate răni.

Pentru a gestiona mai ușor acestă perioadă este important ca persoana care are în îngrijire un bolnav de Alzheimer să beneficieze de consiliere psihologică. Odată pentru că ar avea detalii despre boală și evoluția acesteia, dar mai ales pentru gestionare propriilor emoții și stărilor specifice pe care le au acei care intră în contact cu o persoană suferindă.

Citește și Sfaturi de la Dr. OZ prin care poţi preveni Alzheimerul