Primul fotomodel al lumii. Povestea Evelynei Nesbit sau Fata Visului American GALERIE FOTO

Sfârşitul secolului al XIX-lea aducea o perioadă glorioasă a creşterii economice rapide în Statele Unite, dar în acelaşi timp şi de sărăcie considerabilă în care s-a afundat o mulţime de imigranţi din Europa.

Evelyn Nesbit le-a experimentat pe ambele. Provenea dintr-o familie de scoţieni-irlandezi, din Pennsylvania, din Tarentum, iar după ce tatăl ei a murit, lăsându-şi familia cu datorii, mama ei s-a luptat singură să asigure traiul familiei.

Tânăra Evelyn, pe care o aştepta o faimă fulminantă, poza ca fotomodel pentru artişti încă de la 14 ani, pentru a-şi ajuta financiar familia. Când a ajuns la New York, în 1900, şi-a dat imediat seama că păşise într-o lume nouă, diferită de cea în care trăise până atunci. Schimbarea s-a produs brusc, iar ascensiunea ei în lumea modelling-ului a fost meteorică, devenind faimoasă peste noapte.

Viaţa ei avea să fie turbulentă şi plină de evenimente, iar notorietatea ei a atins apogeul peste noapte, după ce s-a aflat că ar fi fost implicată într-o crimă. Procesul care a urmat a fost supranumit în acea vreme „procesul secolului”.

Evelyn a fost luată sub aripa ocrotitoare a lui James Caroll Beckwith, al cărui principal patron era John Jacob Astor. Beckwith a introdus-o în lumea artiştilor, ceea ce a făcut să fie tot mai solicitată ca model pentru artişti. A inspirat faimoasa lucrare a sculptorului George Graz Barnard, „Inocenţa”, aflată acum în Muzeul de Artă Metropolitan, a apărut pe prima pagină a revistelor de modă, inclusiv Harper’s Bazaar, precum şi în diverse reclame, de la cele pentru creme de faţă, până la cele pentru pasta de dinţi. Dealtfel, figura ei tinerească, cu trăsături delicate, s-a „universalizat”, fiind văzută pe calendare, cărţi ilustrate, cărţi de joc sau cromolitografii.

Evelyn poza adesea în costume de nimfă, de ţigancă, de zeiţă din Grecia Antică sau de gheişă. Poza mereu îmbrăcată decent, fără urmă de vulgaritate chiar şi atunci când avea un decolteu mai adânc sau umerii dezveliţi, emanând farmec, nu sexualitate vulgară.

Fotografia de modă era abia la început în vremea Evelynei, iar ea a avut curajul să se aventureze în acest mediu, ca „model viu”, dar şi norocul de a lucra cu maeştri, pozând, de pildă, pentru Joel Federe. A fost un mare succes, iar pe măsură ce fotografiile de modă căpătau tot mai multă popularitate, înlocuind ilustraţiile tipărite cu fotografiile, Evelyn a generat vânzări masive de ziare, figura ei fiind recunoscută pretutindeni.

În 1901, a făcut parte din colectivul coral al piesei „Florodora”, care s-a bucurat de un succes răsunător pe Broadway. Apoi a jucat un rol în piesa de teatru „Trandafirul sălbatic”. Evelyn Nesbit devenise reprezentanta, etalonul unei ere, care întruchipa perfect paradoxurile acelor ani. Paula Uruburu, autoarea unei biografii a lui Nesbit intitulată „Eva Americană”, sublinia:”Evelyn Nesbit a fost Fata Visului American. Chipul ei a fost averea ei, iar viaţa ei a reflectat starea îndrăzneaţă, accelerată şi intoxicantă a acelor vremuri … Ea a reuşit să încarneze toate tendinţele contradictorii ale acelor vremuri supranumite „Epoca de Aur” a Americii. În timp ce părea o victoriană sentimentală, zâmbetul ei fermecător promitea ceva interzis”.

Dar cum faima atrage păreri şi comentarii, Evelyn a ajuns inevitabil şi în rubricile mondene şi în periodicele teatrale ale acelor vremuri. Toată lumea o adora şi publicul era avid să afle cât mai multe despre acest „fenomen” care întruchipa Visul American.

Capcanele fatale ale faimei

Socializând din ce în ce mai mult, Evelyn Nesbit a întâlnit un celebru arhitect din acea vreme, Stanford White, ale cărui proiecte includ cea de-a doua Madison Square Garden, un Tiffany pe 5th Avenue sau Washington Square Arch. De cum a văzut-o pe Evelyn în carne şi oase, Stanford s-a îndrăgostit nebuneşte de ea, deşi era mult mai în vârstă decât ea (47 de ani, aproape de trei ori vârsta ei). A copleşit-o cu daruri scumpe pe ea şi pe ceilalţi membri ai familiei ei, i-a făcut toate poftele şi a introdus-o în înalta societate a New York-ului. Relaţia lor a durat un an, până în 1905, când ea l-a întâlnit pe milionarul Harry K Thaw. Sfătuită de mama ei, Evelyn s-a căsătorit cu el în 1905, lăsându-l pe White cu inima frântă. 

Dar în anul următor, în data de 25 iunie, Evelyn şi soţul ei au mers la un spectacol ce a avut loc în aer liber, pe acoperişul unui teatru de cabaret, în Madison Square Garden. Acolo venise şi fostul ei iubit, White. Thaw l-a văzut pe White şi, orbit de gelozie, s-a apropiat de el la un moment dat, a scos un pistol şi-a împuşcat de trei ori, o dată în umăr şi de două ori în cap, omorându-l.

Evelyn a fost martoră la acea tragedie şi, evident, martoră la procesul ce a urmat. Această tragedie incredibilă a şocat America. Thaw a fost găsit nevinovat din motive de sănătate, fiind declarat bolnav mintal şi internat sub pază într-un azil pentru criminalii cu probleme psihice.

După ce soţul ei a intrat în închisoarea-spital, Evelyn a revenit pe scenă şi a dat naştere unui băiat. A debutat în filmul Threads of Destiny, în 1914, şi a jucat într-un serial autobiografic. A scirs, de asemenea, două cărţi de Memorii.

În 1955, actriţa Joan Colins a întruchipat-o pe Evelyn Nesbit în filmul „The Girl in the Red Velvet Swing, producţie în care au jucat şi Farley Granger, în rolul lui Harry Thaw şi Ray Milland, în rolul lui Stanford White. Evelyn a revizuit scenariul pentru a se asigura de acurateţea producţiei.