Unui copil de 3-4 ani ii va placea sa se joace De-a doctorul, De-a tata si mama, De-a educatoarea etc, aceasta implicand deghizare, punerea unei masti sau a unei peruci. Ii surade ideea de a se juca „de-a altcineva”.

Parintii nu au niciun motiv sa se alarmeze daca un baiat incearca pantofii sau rujul mamei. Este debutul unei perioade lungi de experimentare. De asemenea, se amuza cu primele jocuri de puzzle, lotto, trusa de medic, ferma de animale, cuburi, castele de printese etc. Este etapa in care jocul incepe sa se bazeze din ce in ce mai mult pe imaginatie si solicita si functiile atentiei, mai ales a celei involuntare, si treptat, a celei voluntare.

La 4-5 ani, copilul simte nevoia expresa a unui partener de joc. Prin activitati ca asteptarea randului, impartirea obiectelor cu ceilalti participanti se incurajeaza dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale ca rabdarea, toleranta la frustrare, gestionarea pierderilor si a victoriilor, negocierea conflictelor, lucrul in echipa etc. Daca partenerul ii lipseste copilului, atunci acesta va crea unul imaginar.

Psihologul Selma Fraiberg mentioneaza ca partenerii imaginari au „o reputatie proasta” printre parinti. Se considera ca acestia sunt o dovada de „insecuritate”, „inchidere in sine”, „boala” etc. Isi forteaza copilul sa abandoneze prietenii imaginari in favoarea unor prieteni reali cu prezenta fizica. Bineinteles, daca un copil se izoleaza in lumea sa imaginara, nefiind capabil sa stabileasca relatii semnificative cu persoane si nu are niciun prieten, atunci este un semnal serios de alarma. Important, insa, este diferentierea intre utilizarea sanatoasa a imaginatiei si cea nesanatoasa.

Un copil care apeleaza la imaginatie pentru a-si gestiona problemele, fricile, angoasele este un copil care a gasit o modalitate functionala de a-si pastra sanatatea mentala. Acesta poate avea multi prieteni, poate fi foarte activ social si in acelasi timp sa pastreze contactul cu lumea imaginara. Este mai usor sa facem fata lumii reale, dezamagirilor si frustrarilor, daca, uneori, ne putem retrage intr-o lume in care tot ce ne dorim se indeplineste, spune psihoterapeutul Aliona Dronic.