Avem un număr uriaș de tineri care nu au un loc de muncă și nu sunt în școală (NEETs), sistemul de pensii pentru tinerii de azi este în pericol și, nu în ultimul rând, sistemul de sănătate nu va face față schimbărilor demografice.

NEETs, o problemă care nu preocupă pe nimeni

Alte Articole

Este vestea momentului despre marele maestru: Medicii au explicat ...

Rareş Bogdan, despre alegerile pentru Bucureşti: „Se ...

Nicolae Ciucă, lansat spre Cotroceni: Şansa PNL este să aibă ...

Conform unei estimări a Institutului Național de Statistică, 17% dintre tinerii între 15 și 24 de ani nu au un loc de muncă și nu sunt în școală, un procent mult mai mare decât media europeană, care este de 13%. Vorbim aici de aproape 400.000 de persoane din România. Dacă nu există preocupare pentru identificarea unor soluții, aptitudinile acestor tineri se vor deteriora în timp și, fără experiență de muncă, le va fi din ce în ce mai greu să găsească un loc de muncă.

NEETs sunt și cei care muncesc la negru, ei nu sunt înregistrați nicăieri și, că atare, nu contribuie la sistemul de pensii și, oficial, nu au experiență de muncă. Pentru ei, posibilitatea de a-și găsi un loc de muncă bine plătit este inexistentă. Pentru că nu vor acumula vechime pentru pensie, vor avea de suferit la bătrânețe. Acest lucru va deveni o problemă și pentru familiile lor, care vor trebui să îi întrețină atunci când vor fi prea bătrâni ca să mai muncească la negru. Necontrolat, acest fenomen va determina ca numărul tinerilor care nu au un loc de muncă sau de studiu să crească, lucru care poate duce la creșterea criminalității.

Potrivit ioanapetrescu.ro, NEETs afectează și bugetul, pentru că ei nu plătesc taxe, în schimb, primesc ajutoare sociale din buget. Pentru a aborda corect aceasta problemă, ar trebui, în primul rând, să știm exact câți tineri sunt în aceasta situație și cine sunt ei. O baza de date cu NEETs a fi funcțională la ANOFM. Însă, mai trebuie să analizăm această bază de date si înțelegem de ce sunt acesti tineri în aceasta situație. E important să știm câți și de ce sunt acești tineri în acesta situație. Dacă lucrează la negru, să vedem cum putem să încurajam angajatorii să îi plătească legal.

În acest caz, soluțiile ar putea consta în scăderi de taxe și efectuarea unor inspecții acolo unde există suspiciunea de muncă la negru. Ar trebui să identificam exact motivele pentru care unii tineri au abandonat școala și să putem veni cu soluții financiare pentru părinți, de exemplu. Au terminat școala, dar nu își găsesc de lucru? Atunci, trebuie să încurajam școlile să se implice în procesul de matching dintre elevi sau studenți și angajatori.

Pensiile seniorilor de mâine trebuie asigurate de astăzi

Pentru tinerii de astăzi, exista pericolul de a nu avea asigurată o pensie la bătrânețe. Sistemul public de pensii este unul, PAY AS YOU GO, în care, angajații de azi, prin contribuțiile la fondul de pensii, asigură fondurile pentru plata pensiilor de azi. Procesul de îmbătrânire al populației s-a accelerat și în România, ca în întreaga lume.

Conform statisticilor Comisiei Europene, în anul 2060, vom avea în România, doar 81 contributorii la 100 de beneficiari de pensii, adică vom fi pe penultimul loc în UE. Este o problemă care nu va avea efecte imediate, dar, dacă nu ne preocupam azi, nu se poate rezolva atunci când va apărea, decât cu costuri foarte mari și nedrepte pentru populație. Trebuie să ne îndreptam privirea spre fondurile private de pensii, astfel încât seniorii de mâine să aibă asigurată pensia, nu doar din contribuția angajaților, care vor fi în număr mult mai mic decât astăzi, ci și din fondurile produse în sistemele private de pensii. În acest scop a fost gândit Pilonul II, care poate asigura, în timp, o mare parte din fondul de pensii. Asta presupune că o cotă din contribuțiile de astăzi la fondul de pensii să fie investită în sistemul privat. Mai exact, statul trebuie să ia o parte din contribuțiile sociale pe care le plătesc angajații azi la bugetul asigurărilor de stat (5,1pp în 2016) și să le pună în Pilonul II pentru a putea fi investiți și la momentul în care ieșim la pensie să ne putem bucura de o pensie privată. Însă, acest guvern și altele din urmă, au amânat plasarea unei parți din contribuții în Pilonul II. În acest mod, doar până în prezent, statul a prejudiciat viitorii pensionari cu aproximativ 180 milioane de euro, conform Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România. Faptul că mulți tineri nu muncesc sau muncesc la negru și nu contribuie la sistemul de pensii mult timp sau deloc, va determina că aceștia să beneficieze, în cel mai bun caz, de o pensie foarte mică. Este necesar că statul să se preocupe mai mult de educarea contribuabililor, astfel încât aceștia să fie conștienți de riscurile la care se expun mai târziu acceptând munca la negru.

Sistemul de sănătate nu este pregătit pentru o populație îmbătrânită

La nivel global, se vorbește despre un proces de îmbătrânire a populației, determinat de scăderea dramatică a natalității și de creșterea speranței de viată. Din păcate, sunt voci care spun că anii de viață în plus sunt, de multe ori, ani măcinați de afecțiuni medicale. Conform unui studiu al Comisiei Europene, în anul 2013, populația cu vârsta de peste 65 de ani reprezenta 16,4% totalul locuitorilor.

Se estimează că în anul 2060, populația va fi mult mai îmbătrânită decât azi și 28,9% va reprezenta populația cu vârsta de peste 65 de ani. Acest proces nu va reprezenta doar o povara economică, ci și una socială.

Schimbarea structurii demografice va atrage după sine și incidența unor boli specifice bătrâneții.

Organizația Mondială a Sănătății prognozează ca, până în 2030, bolile netransmisibile precum diabetul, bolile cardiace și cancerul vor reprezenta 3/4 din totalul bolilor care vor lovi țările cu venit mediu, precum România. Structura sistemului medical nu este gândită să facă față unui număr atât de mare de astfel de afecțiunii viitor, când nici astăzi nu poate acoperi cum trebuie acestor nevoi.

De exemplu, în ultimii 10 ani, numărul de bolnavi cu diabet s-a dublat. Avem astăzi peste 700.000 de romani care suferă de diabet II, care sunt tratați de 400 de medici diabetologi. Asta arată că universitățile de medicină din România nu prea țin cont de cererea de medici specialiști în sistemul de sănătate atunci când stabilesc numărul de locuri la fiecare specializare.

Dacă nu rezolvam acum această problemă cu conducerea universităților, oferind chiar unele stimulente pentru anumite specializări pentru care interesul studenților este mai scăzut, ne vom confrunta cu o lipsă și mai mare de medici specialiști în sistem.Evident, creșterea numărului de vârstnici înseamnă și mai mulți pacienți cu probleme de sănătate costisitoare pentru sistem si pentru familiile bolnavilor.

Boli precum demența, afecțiune care se instalează la vârste înaintate, sunt foarte costisitoare.

Nu avem statistici pentru România, dar la nivel mondial s-au cheltuit 600 miliarde de dolari doar în anul 2010 pentru tratamentul si îngrijirea pacienților bolnavi de această boală, conform Alzheimer’s Disease International. Din fericire, apar noi tratamente inovatoare cu eficiența mai mare pentru afecțiunile specifice bătrâneții. Din păcate, aceste noi tratamente sunt din ce în ce mai scumpe. Aceasta e o problemă spinoasă și nu poate fi rezolvată în mod simplist, prin alocarea a 6% din PIB pe cheltuielile de sănătate, așa cum auzim cerând din ce în ce mai multe voci. Toate cheltuielile bugetare sunt in jur de 33% din PIB. E greu de crezut că un sistem precum al nostru, care se bazează aproape exclusiv pe bani publici, poate face față unor nevoi uriașe în viitor.

Trebuie gândite soluții complexe, care să implice atât dezvoltarea sistemului privat cât și reducerea pierderilor și risipei în sistemul actual. O alta problemă cu care se confruntă România este numărul din ce în ce mai mare al tinerilor care emigrează. Acest lucru determină și modificări în structura familiei.

Conform Ziarului Financiar, din România au plecat aproximativ 2 milioane de romani, începând din anul 2007 și până în prezent. Mare parte dintre ei sunt tineri, de ai căror bătrâni nu mai are cine să aibă grijă. Asta înseamnă că o parte în aceasta responsabilitate va cădea în grija statului și, implicit, a centrelor medico-sociale de la nivel local. Aceste centre nu sunt pregătite să facă față unui număr mare de bătrâni fără familie și care au nevoie de îngrijiri medicale. Trebuie estimată nevoia de astfel de centre, deschiderea de noi centre care să fie finanțate în mod adecvat.

Campania electorală ar trebui să reprezinte o ocazie pentru partidele care doresc să preia frâiele acestei țări de a ne demonstra și a ne convinge că sunt conștiente de problemele care ne pândesc și că au viziune și soluții concrete pentru a ne pregăti să le facem față. Asta e valabil și în cazul în care vorbim despre probleme care nu vor lovi România în următorii 4 ani, cât ține mandatul la care aspira acum toate formațiunile politice care vor intra în cursa electorală. Însă, aceste probleme necesită măsuri imediate, pentru a evita deznodământuri catastrofale.

Din păcate, partidele și personalitățile publice care aspiră la putere, s-au focusat în mare parte pe masuri populiste, unele dintre ele aproape imposibil de realizat sau cu efect de bumerang. Alte propuneri, sunt atât de generale și simpliste, de parcă ar fi lucrarea scrisă a unui elev care dă extemporal la economie.