Dincolo de războiul mediatic purtat, de ambele părţi, cu o pasiune uneori oarbă, este necesar să ne oprim şi să cântărim şi cifrele, indiferent dacă sunt ale „noastre” sau ale „părţii adverse”. Iar în cazul în care România renunţă la proiectul Roşia Montană, canadienii de la Gabriel Resources spun că vom pierde sume mari de bani. Să vedem, în textul ce urmează, câţi bani se pierd şi în ce zone.

O zonă săracă şi fără nicio oportunitate

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Jumbo anunță schimbări de marketing după ce anul trecut a ...

Taxa de 1 euro pentru pasagerii care aterizează pe aeroporturile ...

Locuitorii din zona Roşia Montană nu au, în majoritate, de muncă. Foşti mineri în Apuseni, unii iau ajutoare sociale, alţii nici măcar atât. Zona era părăginită şi lipsită de orice oportunitate de dezvoltare. Astăzi, însă, după 16 ani de scandaluri şi dezbateri între ecologişti, localnici şi compania care vrea să extragă aurul, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC – deţinută în proporţie de 20% de Minvest Deva şi de 80% de compania canadiană Gabriel Resources), zona are un uşor iz de mai bine. Case monument renovate şi promisiuni pentru o zonă turistică în care sunt situri arheologice însemnate, dar care necesită investiţii, acestea sunt cele invocate de investitori.

Aceştia spun că, până acum, au investit 17 milioane de dolari în reabilitarea şi valorificarea patrimoniului din zonă, şi că ar fi urmat să investească alte 70 de milioane de dolari.

În ce priveşte locurile de muncă, promisiunile vorbesc despre peste 2.300 directe în perioada construcţiei minei, 880 directe pe perioada operării şi un total de peste 3.600 indirecte pe durata operării exploatării. Aceasta, în condiţiile în care 80% dintre locuitori nu sunt angajaţi nicăieri, iar judeţul Alba (în care se află exploatarea) deţine cea mai mare rată de şomaj din Regiunea Centru în 2013. Pentru comparaţie, în toată regiunea erau înregistrate 58.126 de persoane fără muncă, adică 13,2% la nivel naţional, la sfârşitul lunii iunie.

Bani în infrastructură

Nu trebuie uitat faptul că infrastructura din zonă este minunată, dar lipseşte cu desăvârşire. Canadienii promiteau să bage 198 de milioane de dolari în această problemă. Ceea ce dă unei zone potenţialul de dezvoltare este – aşa cum ne-au învăţat romanii acum 2.000 de ani, iar ce noi n-am reţinut nici astăzi – exact infrastructura. RMGC ar fi investit 25 de milioane de dolari în utilităţi, 35 de milioane de dolari în alimentare cu apă şi canalizare, 70 de milioane de dolari în reabilitarea mediului şi 73 de milioane de dolari în reţeaua de drumuri.

Bani la buget şi în economie

Şi ajungem la partea cea mai consistentă, la exploatarea propriu zisă a aurului şi la împărţirea banilor. Aici, conform planului de acţiune, la stat ar fi ajuns 2,3 miliarde de dolari din taxe şi impozite, iar în economie ar fi urmat să intre alte 2,9 miliarde de dolari.

Conform proiectului, care ar fi putut fi amendat de parlamentari (inclusiv cu modificarea cifrelor), participaţia Minvest Deva (adică a statului) la RMGC ar fi urmat să crească de la 19,3 la 25%, iar compania ar fi urmat să plătească statului român o redevenţă de 6% din valoarea de producţie, statul rezervându-şi opţiunea de a-şi primi drepturile în aur.

Economistul Ionel Blănculescu şi-a asumat şi un calcul al banilor care ar putea intra în „buzunarul” României într-o perioadă de şapte ani. Acesta (care, să nu uităm, este consilierului premierului Victor Ponta) susţine că suma totală care va intra în „arterele” economice ale României, prin „acţionarea tuturor pârghiilor economice” presupuse de exploatarea aurului la Roşia Montană, ar fi de circa 20 de miliarde de dolari în 7 ani.

Mare atenţie: mai mult decât „să nu primim nişte bani”, e posibil chiar să plătim o sumă colosală canadienilor drept despăgubiri: premierul Victor Ponta anunţa, recent, că estimarea sa ar fi de circa două miliarde de euro.