Provocări la creşă sau la grădiniţă

Adaptarea unui copil care inca nu a implinit doi ani la un mediu nou, la persoane necunoscute, desprinderea de parinti, in special de mama, sunt aspecte de care trebuie sa tina cont un parinte cand face o asemenea alegere. Am si cateva solutii oferite de Andreea Persunaru, psiholog clinician la Mind Institute, specializat in terapii cognitiv comportamentale si certificat in Cercul Sigurantei, program de educatie in parenting, cu experienta in lucrul individual si de grup, cu copii scolari, adolescenti si mai ales adulti, ne ofera cateva detalii despre acomodarea la scoala.

• Niciun un parinte nu-si doreste ca micutul sau sa se simta parasit atunci cand este lasat la cresa/gradinita. Cum este recomandat sa lasi copilul la program treptat sau direct la 8 ore, mai ales daca nu este obisnuit sa stea cu cineva strain?

Ideal, gradinita sau cresa vor oferi o perioada de acomodare in care parintele sa fie disponibil pentru copil si sa poata observa cat de usor sau greu este pentru copil acest process. Parintele va astepta copilul intr-o zona in care nu va interfera cu activitatile copiilor. Este posibil ca acomodarea sa fie mult mai usoara si mai scurta decat anticipeaza parintele, insa in situatia opusa, acomodarea treptata poate fi varianta cea usor de tolerat atat pentru copil, cat si pentru parinte. Asta inseamna ca pentru copilul care se adapteaza usor, putem trece la un program lung mai repede decat pentru un copil care are dificultati de acomodare, insa pentru amandoi vom fi disponibili si atenti la nevoile copilului in aceasta perioada. Perioada de acomodare poate dura de la cateva zile pana la saptamani, iar in aceasta perioada elementele cheie sunt disponibilitatea parintelui si comunicarea parinte-copil-educator.

• In situatia in care mama inca alapteaza copilul, cum ar trebui sa-si adapteze programul de alaptat astfel incat sa nu afecteze acomodarea celui mic?

Sunt multi copii alaptati la cresa, chiar si la gradinita, iar alaptarea nu intefereaza cu procesul de acomodare in colectivitate. Educatoarele au tehnici de linistire si adormire care pot fi la fel de eficiente ca adormitul la san (mangaiat, citit, pus muzica de somn). Este dreptul parintelui sa fie informat permanent despre metodele folosite, reactia copilului la ele si in functie de aceasta, trecerea copilului la programul care include somnul poate fi mai rapida sau sa dureze mai mult. Chiar si copiii care nu sunt alaptati au uneori dificultati in a se acomoda intr-un spatiu de somn in care sunt mai multi copii, insa abilitatile educatorului de a crea un spatiu care sa aduca liniste si siguranta si sustinerea acestui obicei sanatos de catre parinte rezolva usor aceasta dilema a somnului de pranz.

• Cum procedam cu micutii care nu sunt mancaciosi, dimpotriva abia mananca (mesele dureaza mult si cu insistente din partea parintilor). Se vor conforma ei programului meselor de la gradinita sau risca sa ramana flamanzi?

Pentru o acomodare usoara, parintele va povesti copilului din timp despre schimbarile ce vor urma. Acesta il poate expune treptat pe copil unor situatii similare, cum sunt centrele de activitati, unde de multe ori se serveste si masa. Asa incat, copilul si parintele sunt expusi anterior unor experiente similare cu gradinita, pot anticipa eventualele dificultati si le pot adresa acasa, inainte de intrarea in colectivitate. Educatorul va fi informat despre punctele in care copilul are nevoie de atentie speciala si impreuna cu parintele poate gasi strategii de lucru, incepand cu monitorizarea situatiilor care sunt ingrijoratoare pentru parinte (zile in care a mancat mai putin, mese la care hranirea a fost mai dificila) si continuand cu identificarea unor stimuli care pot influenta pozitiv schimbarea acestora – prezenta alaturi a unui coleg cu care copilul s-a imprietenit, oferirea de ajutor suplimentar la hranire sau invers – oferirea de mai multa autonomie.

• Temerile multor parinti sunt ca virozele si racelile de sezon, bolile transmisibile ii vor afecta pe copiii care frecventeaza o comunitate. Cum pot fi evitate aceste probleme?

Parte din procesul de intrare in comunitate o reprezinta si imunizarea. Pediatrul poate informa parintele ce presupune acesta si care sunt masurile de preventie ce se pot oferi – insa aici discutam in mare parte despre vaccinuri si nu de imunostimulatoare, despre care stim ca nu feresc de raceli sau alte boli contagioase, ci in cel mai bun caz, maresc viteza de vindecare. Parerile sunt impartite in privinta acestui aspect, insa inca de la inscrierea copilului in colectivitate, parintele va fi informat despre riscul imbolnavirilor, iar ce putem noi gestiona sunt asteptarile in privinta acestui aspect si in privinta sprijinului pe care il putem primi de la pediatru si educator. Este important ca parintele sa fie informat despre primele semne ale bolii, iar parintele sa discute mereu cu pediatrul despre tratamentul necesar. Citeste continuarea pe superbebe.ro