Tot mai multe cazuri de ADHD, fals diagnosticate. Psiholog Yolanda Cretescu: ADHD-ul nu este boala copilului obraznic

Diagnosticul de ADHD se pune pe baza unei evaluări comportamentale care trebuie să dureze aproximativ șase luni, timp în care se va observa dacă cele trei simptome principale, neatenția, impulsivitatea și hiperactivitatea, sunt prezente împreună și constant, indiferent de vârsta copilului. Peste 50% dintre cazurile de copii cu ADHD, care au trecut pragul cabinetului în ultimii ani au fost fals diagnosticați și asta din cauza că nu se ține cont de criteriile diagnosticării și finețea simptomatologiei, care se poate confunda cu manifestări ale altor boli”, a declarat psihologul clinician Yolanda Crețescu.

Simptomele ADHD-ului la copii
Psihologul Yolanda Crețescu detaliază simptomele specifice ADHD-ului și explică de ce sunt acestea diferite față de aceleași manifestări care nu au legatură cu boala:

• Neatenția. În ADHD, neatenția nu este cauzată de plictiseală sau dezinteres, ci de o incapacitate a copilului de a se concentra, de a-și organiza singur activitățile, precum și de a-și duce la bun sfârșit sarcinile pe care nu reușește să le prioritizeze.
• Impulsivitatea. Are la bază tot o incapacitate și anume aceea de a nu-și putea menține relații socio-afective, de a nu fi capabil să se integreze într-un colectiv. Chiar dacă intenționalitatea copilului este una pozitivă, lipsa de atenție îl face să se deconecteze de ceea ce se întâmplă în jurul său.
• Hiperactivitatea. Nu trebuie confundată cu un surplus de energie pe o durată determinată. Hiperactivitatea în ADHD este prezentă continuu, independent de sarcina pe care o are copilul și este caracterizată prin agitație psihomotorie.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Ce se poate ascunde în spatele unui fals diagnostic de ADHD?

Alte articole

De ce ne afectează atât de mult ce cred alții despre noi. Explicația psihologilor: Are legătură cu stima de sine scăzută

Monica Tatoiu îi desființează pe psihologi: „Mai bine vorbești cu pereții. Dacă ai o dilemă, citește o carte”

„Mai sunt și cazuri în care un copil intră în luptă de putere cu părinții sau profesorii săi, dorind să obțină atenție sau să se victimizeze. Un copil răsfățat nu este un copil care are ADHD”, lămurește psihologul Yolanda Crețescu.

De asemenea, aceasta subliniază faptul că cele trei simptome amintite anterior pot fi și manifestări ale altor afecțiuni, care se pot confunda foarte ușor cu diagnosticul de ADHD.

În acest sens, psihologul oferă lămuriri, care să îndrume părinții cu copii către un control de specialitate, menit să lămurească acest aspect:

Depresia. Lipsa de concentrare este un simptom care se manifestă și în depresie. De asemenea, este afectată și memoria deoarece acele gânduri negative, care îl solicită foarte tare, cauzează ulterior probleme de memorie. Însă lipsa de concentrare din depresie este lipsită de energie, este însoțită de tristețe, pe când în ADHD nu există acest lucru.

Anxietatea. Poate determina o stare de agitație, mergând până la hiperactivitate, însă este o tulburare de sine stătătoare, care nu îndeplinește criteriul de sinergie între neatenție, impulsivitate și hiperactivitate.

Autismul. La fel ca și copilul cu autism, și copilul cu ADHD se adaptează greu la schimbări, nu este capabil de a dezvolta legături emoționale, ceea ce îi blochează interacțiunea cu persoanele din jur. Copilul devine hiperexcitat nervos deoarece mediul înconjurător îi prezintă niște stimuli care sunt prea puternici, generând astfel o hiperactivitate, ce ne poate păcăli.

Tiroida hiperactivă. Printre manifestările sale se numără și tristețea, asociată de cele mai multe ori cu lipsa interesului pentru diverse activități sau scăderea capacității de concentrare. Însă acest lucru nu este același cu incapacitatea de concentrare, specifică ADHD-ului.

Lipsa de fier. Poate provoca iritabilitate sau senzația de oboseală și disconfort. De asemenea, poate determina o capacitate cognitivă redusă, fiind astfel confundată cu neatenția și cu incapacitatea de concentrare. Însă, într-o analiză clinică sumară, se poate vedea că este vorba despre un deficit de fier. De aceea, înainte de a pune diagnosticul de ADHD, este bine să fie realizate și analize medicale pentru a determina dacă pot fi și alte cauze ale simptomatologiei.

„Cu toate acestea, prezența ADHD-ului la copii nu reprezintă o problemă majoră, acest diagnostic având rezultate foarte bune la tratament dacă se îmbină terapia comportamentală, bazată pe sistemul de pedeapsă-recompensă, cu medicația prescrisă de psihiatru. În ceea ce privește cazurile fals diagnosticate, comportamentul copiilor este corectat odată ce ajung la psiholog, într-un mediu echilibrat în care își pot îndeplini nevoile de cooperare, de conectare, de capabilitate și curaj”, concluzionează Yolanda Crețescu.

Yolanda Crețescu este psiholog clinician și manager al Centrului Vocațional de Dezvoltare Armonioasă Happy Minds. Cu o experiență de peste 13 ani în acest domeniu, Yolanda a pus bazele programului Happy Minds, un concept unic în România, având la bază psihologia adleriană, conform căreia copilul este abordat la 360 de grade, folosind educația ca instrument de intervenție psihologică.