Regizorul Patrice Chereau, un maestru al scenei europene, a murit la vârsta de 68 de ani

Numeroase personalităţi din lumea teatrului şi a filmului şi-au exprimat regretul faţă de moartea lui Chéreau, pe care l-au descris ca fiind „un foarte mare cineast, pe lângă un mare regizor de teatru şi de operă”, dar şi „un om magnific”, potrivit Mediafax.

„A avut o vitalitate extraordinară până la sfârşit”, a declarat Elisabeth Tanner, directoare Artmedia, agenţia artistică care îl reprezenta, confirmând decesul artistului.

Ultimul spectacol pe care Patrice Chéreau l-a pus în scenă, „Elektra”, de Richard Strauss, a fost ovaţionat în iulie la festivalul liric Aix-en-Provence.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Patrice Chéreau era cunoscut pentru exigenţa sa şi capacitatea lui de muncă. Avea un fel special de a-i ghida pe actori, dar şi o intuiţie nativă şi o înţelegere pătrunzătoare a operelor pe care le-a regizat.

Alte articole

LAZIO-INTER 0-2. Chivu reuşeşte eventul în Italia, performanţă fabuloasă

UNIVERSITATEA CRAIOVA câştigă Cupei României 2026, la loviturile de departajare. „Acum ne pregătim de titlu”

Anunţul morţii sale a generat un val de emoţie şi de omagii în Franţa.

Preşedintele francez François Hollande a spus că Patrice Chéreau a fost „unul dintre cei mai mari artişti francezi”, care a reprezentat „mândria” Franţei „peste tot în lume”.

Directorul Operei din Paris, Nicolas Joel, care a fost asistentul său la producţia „Ring”, de Richard Wagner, la Bayreuth, în 1976, s-a declarat bulversat de moartea artistului.

Olivier Py, care a spus că a fost „foarte mult sprijinit de Patrice Chéreau” după ce a fost concediat din conducerea teatrului parizian Odéon în martie 2011, a spus că simte în aceste momente „o tristeţe uriaşă”.

„Era un regizor cu o mare cultură şi de o extremă delicateţe, traversată de o nelinite, chiar după tot ceea ce făcuse. Am adorat filmele sale, pe care le-am văzut în adolescenţă, trebuie să spun că era şi un foarte mare cineast, pe lângă faptul că era un regizor de teatru şi de operă”, a adăugat el.

„Odată cu Patrice Chéreau dispare unul dintre cei mai mari artişti ai noştri şi o parte din noi înşine. Ne-am construit cu fiecare dintre filmele sale, spectacolele sale de teatru, operele sale”, a declarat ministrul francez al Culturii, Aurélie Filippetii. „Era un om magnific, generos, exigent cu talentul său şi cu valorile pe care le întruchipa”, a mai spus aceasta.

„Un maestru a tăcut”, a declarat într-un mesaj postat pe Twitter preşedintele Festivalului de Film de la Cannes, Gilles Jacob. „Patrice Chéreau a intrat în Panteonul celest al teatrului. Moartea lui, ca aceea a lui (Marcello) Mastroiani, este un sfârşit de lume”, a scris, tot pe Twitter, Patrick Sommier, directorul Casei de cultură din Paris.

Bertrand Delanoë, primarul din Paris, a salutat într-un comunicat „un artist excepţional, înzestrat cu o imaginaţie şi o viziune prodigioase”.

Jack Lang, preşedintele Institutului lumii arabe din Paris şi fost ministru al Culturii, evoca la rândul său „un talent surprinzător, strălucitor”. Patrice Chéreau „era un descoperitor al unor autori excepţionali”, precum Bernard-Marie Koltès, a adăugat Jack Lang.

Întâlnirea cu Koltès l-a bulversat: din 1982 până în 1990, Patrice Chéreau a pus în scenă piesele acestuia („Combat de nègres et de chiens”, „Dans la solitude des champs de coton”) la Teatrul Amandiers din Nanterre, alături de alte piese de teatru scrise de Jean Genet şi Heiner Muller.

În domeniul operei, în care „Tetralogia” de Richard Wagner, regizată cu Pierre Boulez cu ocazia celei de-a 100-a aniversări a Festivalului Bayreuth, din 1976, l-a făcut să devină celebru pe plan mondial, a colaborat cu Daniel Barenboim („Wozzeck”, de Alban Berg, în 1992, şi „Tristan şi Isolda”, de Richard Wagner, în 2007), cu Daniel Harding („Cosi fan tutte”, de Mozart, 2005) şi cu Pierre Boulez (după „Lulu”, de Alban Berg în 1979, „Din casa morţilor”, de eoš Janáček, în 2007).

În cinema, a regizat 18 lungmetraje, dintre care se remarcă spectaculosul „La Reine Margot” (1994), premiat la Cannes, unde a prezidat juriul festivalului în 2003, dar şi „Intimité”, film recompensat cu Ursul de Aur la Berlin în 2001.